Rapoartele aveau la origine niște articole publicate de Proiectul pentru Raportarea Crimei Organizate și Corupției (OCCRP), un consorțiu neobosit și neînfricat de jurnaliști din toată Europa de Est, care au expus două așa-numite „spălătorii“ – scheme sofisticate de spălare a miliarde de euro. Spălătoria rusească era condusă prin intermediul băncilor din Moldova, în timp ce spălătoria azeră transfera sume mari de bani pentru elita conducătoare de la Baku.
În ambele cazuri, infractorii se foloseau de companii britanice fictive pentru a-și ascunde identitatea și de Danske Bank pentru a-și transfera banii. Raportul avocaților a identificat 177 de clienți ai Danske Bank implicați în „spălătoria“ rusească, majoritatea fiind înregistrați în Marea Britanie, plus șase clienți implicați în scandalul din Azerbaidjan, toți fiind societăți în comandită înmatriculate în Regatul Unit.
