Acest tratat scris de Origen pe vremea cand se afla la Cezareea, in Palestina, figureaza intr-un manuscris din sec. al XIV-lea, provenit de la Worms si aflat actualmente in biblioteca Trinity College din Cambridge. Se presupune ca a fost redactat intre 233-234, dar e dificil de datat avand in vedere ca singurele indicii sunt cele pe care Origen insusi le furnizeaza in tratat.  Astfel, el face referire la comentariul sau asupra Genezei. Ca multe lucrari ale sale, si aceasta s-a nascut ca un raspuns la diferite intrebari ridicate de discipolii sai. De data aceasta este vorba de prietenul sau, Ambrozie, si de sora acestuia, Tatiana, care ii scrisesera pentru a-i cere lamuriri cu privire la rugaciune. Unii crestini din epoca respectiva aveau mari indoieli cu privire la eficacitatea rugaciunii, avand in vedere - sustineau ei - ca Dumnezeu a pecetluit soarta lumii si a omului inca de la creatie, si ca destinul cosmosului sta sub semnul imuabilului. Intentia lui Origen de a dezavua o asemenea atitudine capata din ce in ce mai multa consistenta, argumentele in favoarea utilitatii si necesitatii rugaciunii se multiplica si presupun luarea in consideratie a aspectelor mai ample pe care le implica actul rugaciunii. In cele din urma, Origen ajunge sa alcatuiasca un adevarat tratat asupra acestui subiect. Astfel, in cele doua parti ale lucrarii se analizeaza probleme generale legate de rugaciune, aratandu-se ce este rugaciunea, in ce consta ea, care este  starea potrivita - fizica si morala - a celui care se roaga, cui trebuie ea adresata etc. Apoi este comentata Rugaciunea domneasca, dupa care diversele completari legate de subiectul in cauza (conditiile unei bune rugaciuni, starea sufleteasca etc.) vor fi adunate intr-un apendice. In concluzia la tratat, Origen isi exprima increderea ca Ambrozie si Tatiana vor fi satisfacuti in efortul lor, si vor ruga pe Dumnezeu sa le acorde harul de a intelege mai bine insemnatatea rugaciunii...

Daca Origen (185‒254) ramane scriitorul bisericesc asociat cu nefericita anatema din secolul al VI-lea d. Hr., trebuie spus si ca el este unul dintre principalii deschizatori de drumuri pentru multe dintre lucrarile patristice de mai tarziu. Altminteri, Filocalia nu a fost niciodata compusa de Origen in forma sa prezenta. Aceasta lucrare este o culege-re alcatuita de Sfintii Vasile cel Mare († 379) si Grigorie de Nazianz († 390) cu cele mai frumoase pagini extrase din varii opere origeniste.Cartea de fata reprezinta un indreptar pentru patristica timpurie legat de citirea si intelegerea corecta a Sfintei Scripturi in perspectiva alegorica, atunci cand mintea cititorului crestin nu poate sa priceapa formularile si relatarile literale ale unor fragmente din Scriptura, fragmente care pot sa trezeasca la un moment dat ambiguitati serioase.Totodata, Filocalia lui Origen constituie si o scriere apologetica pretioasa care si-a facut aparitia in cel mai potrivit moment in contextul unei istorii tumultuoase a cresti-nismului din secolele II‒III d. Hr. In acea vreme, calomniile la adresa Bisericii din partea oratorilor si filosofilor politeisti din Imperiul Roman se inmultisera vertiginos. Origen, care a fost in tinerete impiedicat de propria mama sa devina martir ca si tatal sau (in anul 203), isi va canaliza toate eforturile intelectuale cu o ravna muceniceasca spre apararea credintei crestine pentru care el a fost oricand pregatit sa isi sacrifice viata.„Scriptura intretese faptele inchipuite cu cele istorice, uneori vorbind despre lucruri cu totul si cu totul imposibile, alteori descriind fapte ce ar fi fost posibile, dar care nu s-au intamplat niciodata cu adevarat. Uneori au fost introduse doar cateva cuvinte, neadevarate literal; alteori este vorba de pasaje mai lungi. Si tot astfel trebuie sa intelegem si daruirea Legii, caci asa vom putea adesea descoperi folosul sau imediat, pe potriva nevoilor timpurilor in care a fost Ea data.”„Cei ce doresc sa inteleaga corect Sfintele Scripturi trebuie neaparat sa fie familiari cu principiile logice adaptate folosirii lor; fara acestea, ei nu pot concepe intelesul exact al gandurilor exprimate, dupa cum s-ar cuveni.”„Sa aveti aceeasi incredere in Sfintele Scripturi; credeti cu tarie ca sufletele voastre vor avea de castigat din simpla citire, chiar daca intelegerea voastra nu pare a primi roadele citirii acestor pasaje. Firea noastra launtrica este insa fermecata; elementele mai bune sunt hranite iar cele mai rele sunt slabite si distruse.”„Caci noi avem o comoara in vase de lut pentru ca mareata putere a lui Dumnezeu sa poata straluci, iar nu sa se creada ca ea vine de la noi, oamenii. Caci daca obisnuitele metode de demonstratie comune oamenilor, pe care le gasim in rafturile bibliotecilor noastre, ar fi avut intaietate in fata omului, atunci pe buna dreptate credinta noastra ar fi fost banuita ca ar sta in intelepciunea omului, iar nu in puterea lui Dumnezeu; dar asa cum stau lucrurile, daca un om isi va inalta privirea, se va vadi ca propovaduirea si Cuvantul au inraurit multimea nu prin vorbe pline de intelepciune, ci prin aratarea Duhului si a Puterii.”„Sfantul este ca un herbolog spiritual, care cerceteaza fiecare semn si fiecare litera obisnuita din Scriptura, descopera valoarea a ceea ce este scris si cum poate fi aceasta folosita, si in acelasi timp descopera ca nimic in Scriptura nu este intamplator sau nefolositor.”Origen..