... Scoţând o bucăţică de carton aurit pe margini din buzunarul vestei sale, domnul Podgers i-a dat-o, cu o plecăciune adâncă, Lordului Arthur, care a citit pe ea:
„Dl. SEPTIMUS R. PODGERS - Chiromant profesionist - Strada West Moon 103a”
— Programul meu este de la zece la patru, a murmurat mecanic domnul Podgers, şi fac reduceri pentru familii.
— Grăbiţi-vă, a strigat Lordul Arthur, arătând foarte palid şi ţinând mâna întinsă.
Domnul Podgers a privit nervos împrejur şi a tras draperia groasă peste uşă.
— O să dureze puţin, Lord Arthur, aşa că mai bine luaţi loc.
— Grăbiţi-vă, domnule, a strigat Lordul Arthur din nou, bătând cu piciorul furios în podeaua lustruită.
Domnul Podgers a zâmbit, a scos din buzunarul de la piept o lupă mică şi a şters-o meticulos cu batista.
— Sunt gata, a spus el.
Zece minute mai târziu, cu chipul alb de groază şi ochii sălbatici de durere, Lordul Arthur Savile a ieşit în fugă din Casa Bentinck, croindu-şi drum cu forţa prin mulţimea de majordomi îmbrăcaţi în blănuri care stăteau în jurul umbrarului uriaş cu dungi şi păreau să nu vadă şi să nu audă nimic. Noaptea era tăios de rece, iar lămpile cu gaz din jurul piaţetei licăreau şi pâlpâiau în vântul aspru, dar mâinile lui erau fierbinţi din cauza febrei, iar fruntea îi ardea precum focul. Înainta fără oprire, aproape cu mersul unui om beat. Un poliţist s-a uitat curios la el pe când trecea şi un cerşetor, care s-a aplecat înainte de sub o arcadă ca să ceară de pomană, s-a speriat văzând o tristeţe mai mare decât a lui. O dată, el s-a oprit sub o lampă şi ţi-a privit mâinile. Credea că deja putea desluşi pata de sânge de pe ele şi un strigăt slab a ieşit de pe buzele lui tremurătoare.
Crimă! Asta văzuse chiromantul acolo. Crimă!
