Ovidiu Raețchi

Jihadismul constituie continua degradare a islamismului politic. În mai puţin de un secol (1928–2014, adică de la fondarea Frăţiei Musulmane până la proclamarea Califatului ISIS), jihadiştii vor regresa de la formarea omului nou al islamului, prin predică și educație, la genocid, decapitări live şi sute de gropi comune.Această descompunere ideologică se va produce pe fondulunor „mutaţii genetice“ în cadrul doctrinei islamiste, iar mediul propice acestor alterări mutagene va fi închisoarea. Sayyid Qutb, Ayman al -Zawahiri,Abu Musab al -Zarqawi sau Abu Bakr al -Baghdadi îşi vor formula şi clarifica teoriile jihadiste din ce în ce mai brutale în celulele egiptene, iordaniene sauîn lagărul american de la Camp Bucca.Totuşi, explicaţia conform căreia jihadismul reprezintă un răspuns proporţional în faţa detenției și torturii nu este unul valid.Osama bin Laden, de pildă, cel mai faimos dintre jihadişti, nu a fost închis şi nu a fost victima „agresiunii Vestului“. Dimpotrivă, el a beneficiat de sprijinul Occidentului în războiul contra URSS. Osama a ales să-şi dedice viaţa jihadului dintr-o poziţie privilegiată de „prinţ“ care făcea parte dintr-o familie de miliardari cu afaceri în Statele Unite şi Europa.Pe de altă parte, o conexiune semnificativă între momentele de apogeu ale jihadismului şi relaţia tensionată a islamului cu Vestul este evidentă.Succesul lui Hassan al-Banna a apărut pe fondul nemulţumirii din Egipt şi Palestina în raport cu administraţia britanică. Apropierea lui Sadat de America a relansat jihadismul egiptean, iar invazia sovietică din Afghanistan a generat marea sinteză jihadistă din anii 1990.O a doua sinteză jihadistă a apărut în anii 2000, după ce SUA au atacat Irakul. Dacă invazia URSS a creat premisele pentru apariţia al Qaeda, cea americană a oferit pretextul pentru coagularea ISIS. Iar acest lucru se întâmplă pentru că, într-un teritoriu musulman măcinat de război, tabăra jihadistă are întotdeauna câştig de cauză pe termen mediu, după ce forţele moderate se epuizează în luptă. ..

Cartea lui Ovidiu Raetchi pare scenariul unui film sau al unei miniserii Netflix si nu doar pentru ca Excentricii este un titlu cu carlig. Volumul are, in primul rand, ritmul, complexitatea si drama necesare succesului la public. Nu este insa scenariul unui film de actiune, desi, in spatele scenei, sunt mai multe razboaie, cateva lovituri de stat, numerosi spioni si operatiuni secrete, rapiri, aliante, tradari etc. Toti si toate cele tratate in carte sunt reale, oameni si evenimente temeinic documentate. [...] Tensiunea este simultan a istoriei intense a unei jumatati de secol intre actiunile ce preced fondarea statului modern israelian si cele de dupa pacea separata, neasteptata si, intr-o anumita masura, neinteleasa in epoca, dintre Egipt si Israel.Centrata pe evolutia relatiilor dintre tanarul stat israelian si lumea araba, cartea nu este in primul rand despre Romania, dar ne permite o privire noua si deosebit de importanta asupra politicii sale externe din acei ani. Romania din epoca a avut un rol special in relatia cu Israelul. Acesta a evoluat cu timpurile si a oscilat intre postura de agent indirect sau accidental si cea de factor esential. [...] Cartea ne prezinta filmul unei paci imposibile care s-a realizat. Este, pentru cei care cauta in istorie explicatii sau confirmari, o sursa de informatie. Pentru excentricii care cauta inspiratie pentru persistenta, este o sursa de speranta. In orice caz, oricine o citeste va fi castigat. - Andrei Tarnea..

O sinteză a celei mai cutremurătoare crime din secolul XX: anihilarea deliberată, printr-o veritabilă „bandă industrializată a morții“, a unui întreg popor. Cartea trece în revistă originile intelectuale ale nazismului, psihologia lui Hitler – pe care autorul îl numește „asasinul zero“, sursa absolută a Holocaustului – și politicile antisemite ale fiecărui stat european, din Germania până în România, din Scandinavia până în Italia, din Franța până în Grecia și în Ungaria. Un loc special îl ocupă etapele în care conducătorii celui de-al Treilea Reich au ajuns să conceapă Soluția Finală și modul în care aceasta a fost aplicată în lagărele de exterminare de la Chełmno, Bełzec, Sobibór, Treblinka, Majdanek și Auschwitz-Birkenau. „Holocaustul prin gloanțe“, comis de naziști cu precădere în Uniunea Sovietică, este reconstituit prin numeroase relatări ale supraviețuitorilor și ale martorilor, în vreme ce legile antisemite care pregătesc Shoah-ul sunt analizate în detaliu.„Tot acest proces genocidal – discriminarea, eliminarea din societate, ghetoizarea, înfometarea, împușcarea, gazarea – a început însă prin discurs. Orice genocid este, la început, un genocid al cuvintelor“ – iată avertismentul oferit de această nouă istorie a Holocaustului. „Ceea ce nu au înțeles toți cei care îl aclamau pe Hitler – inclusiv Heidegger, care avea toate datele să înțeleagă – era faptul că desființarea unui om, așa cum o numește Primo Levi, însemna în fapt desființarea întregii umanități. Că acesta era chiar opusul principiului talmudic rostit ulterior în onoarea salvatorilor din Holocaust – precum Oskar Schindler sau Raoul Wallenberg: Cine salvează o viață salvează lumea întreagă. Cine desființează un om desființează umanitatea întreagă. Acesta a fost marele truc al Führerului. Toți ceilalți – proclamați de la Berlin ca fiind aleși, rase superioare, supraoameni – s-au năpustit la chemarea acestuia asupra evreului, care, spunea Hitler, era mai-puțin-om decât ei. Surpriză însă: evreul era un om ca toți oamenii, iar dezumanizarea lui era doar un șiretlic prin care oricine altcineva devenea dezumanizabil.“..

„Când doi iubiți se găsesc față în față, începe măsurarea continerilor din ei. Tu mă conții pe mine? Eu te conțin pe tine? Există în tine vieți și destine pe care eu nu le conțin? E diferența dintre noi atât de mare, încât suntem că un arc de cerc in față unui cerc întreg?”Care este anatomia îndrăgostirii? Când începe și când se termină dragostea? Iubim o idee despre Frumos și Bine preexistentă în noi? Dizolvă sexualitatea dimensiunea morală a amorului?Ovidiu Raetchi pune sub lupă unele dintre marile întrebări despre iubire. Răspunsurile din eseurile sale presupun o întoarcere critică la idei clasice precum cele ale lui Platon, Stendhal, Kierkegaard sau Ortega y Gasset...

O radiografie în aproape 600 de pagini a istoriei și provocărilor cu care se confruntă una dintre cele mai puternice, mai active și mai apreciate armate din lume.Începând cu primele forțe de autoapărare organizate în Palestina de pionierii sioniști la începutul secolului XX și continuând cu structurile mai complexe care au luptat pentru fondarea unui stat evreiesc (Hagana, Palmach, dar și formațiunile revi zioniste Irgun sau Lehi), lucrarea lui Ovidiu Raețchi ajunge până în zilele noastre, trecând în revistă și ultimele ciocniri cu Hamas și Hezbollah, din vara anului 2019.Operațiunile ultimelor decenii din Gaza, Cisiordania sau Liban se bucură, de altfel, de un spațiu larg; totuși, cele mai ample capitole vizează analiza contextului politic, psihologiei liderilor, strategiei militare și armamentului utilizat în marile confruntări cu statele arabe din 1948 (Războiul de Independență), 1967 (Războiul de Șase Zile) sau 1973 (Războiul de Yom Kippur).Raețchi își propune să ofere portrete detaliate ale marilor militari israelieni (de la Moshe Dayan la Yitzhak Rabin, de la Yigal Allon la Ehud Barak, de la Ariel Sharon la Mordechai Gur), dar și ale politicienilor (David Ben-Gurion, Manachem Begin) și spionilor (Rafael Eitan, Michael Harari) care au modelat istoria acestei țări. Cartea analizează doctrina militară, etica, armele de elită (aviația, blin datele), industria de apărare, activitatea forțelor speciale ale Tzahal care intervin în operațiuni antiteroriste sau care operează sub acoperire în teritoriul inamic, dar și evoluția și mi siunile majore ale Mossad sau Aman...

O radiografie a istoriei și provocărilor cu care se confruntă una dintre cele mai puternice, mai active și mai apreciate armate din lume. Începând cu primele forțe de autoapărare organizate în Palestina de pionierii sioniști la începutul secolului XX și continuând cu structurile mai complexe care au luptat pentru fondarea unui stat evreiesc (Hagana, Palmach, dar și formațiunile revizioniste Irgun sau Lehi), lucrarea lui Ovidiu Raețchi ajunge până în zilele noastre. Operațiunile ultimelor decenii din Gaza, Cisiordania sau Liban se bucură, de altfel, de un spațiu larg; totuși, cele mai ample capitole vizează analiza contextului politic, psihologiei liderilor, strategiei militare și armamentului utilizat în marile confruntări cu statele arabe. Raețchi își propune să ofere și portrete detaliate ale marilor militari israelieni (de la Moshe Dayan la Yitzhak Rabin, de la Yigal Allon la Ehud Barak, de la Ariel Sharon la Mordechai Gur), dar și ale politicienilor (David Ben-Gurion, Manachem Begin) și spionilor (Rafael Eitan, Michael Harari) care au modelat istoria acestei țări. O lucrare excepțională, despre o națiune care nu știe să se dea niciodată bătută. O istorie foarte bine documentată despre originile, înființarea, dezvoltarea și luptele statului evreiesc modern. Dragoş Nelersa, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Israelieni de Limbă Română Un studiu unic în literatura românească. Răzvan Munteanu, analist relaţii internaţionale, blogurile Adevărul..