Paolo Giordano

„După Singurătatea numerelor prime, Paolo Giordano continuă să exploreze ipostazele fiinţei umane cu acest roman coral, orchestrat magistral, care confirmă talentul său strălucit." (Le Figaro)Prezent pe lângă trupele italiene staţionate în Afganistan pentru un reportaj, Paolo Giordano s-a întors acasă cu ideea unui roman despre viaţa într-un avanpost din valea Gulistan. A împărţit cu tinerii soldaţi condiţiile traiului de cazarmă, le-a citit în ochi golul din suflet şi dorinţa de a participa la ceva aflat mai presus de ei înşişi. A fost martorul supunerii trupului la cele mai dure rigori şi abstinenţe, dar şi al comuniunii aproape materiale ivite între militari, în care „fiecare priveşte corpul celorlalţi ca pe-al său propriu". Ideea a căpătat trup, devenind un roman subtil şi tensionat, romanul unei iniţieri ce trece prin experienţa aspră a războiului şi a morţii, tradus în peste treizeci de ţări.„Nu e suficient să fii eroic ca să fii erou", se spune undeva în acest roman al experienţelor-limită. Eroii lui ne-eroi sunt tinerii dintr-un pluton aflat într-un avanpost din munţii deşertici ai Afganistanului, apărat de o brigadă a armatei italiene. Prinşi în vârtejul războiului şi al morţii care pândeşte la tot pasul lovind necruţător, al iubirilor neîmpărtăşite şi al furiei caracteristice vârstei, al veseliei fără griji şi al suferinţei cu neputinţă de înţeles, fiecare îşi cântăreşte propria viaţă cu măsura a ceea ce-i este dat să trăiască. Unii şi-o vor pierde, alţii şi-o vor schimba până la a o face de nerecunoscut, ajungând sentimentali sau cinici, resemnaţi sau indiferenţi. Peste nimeni însă timpul petrecut în avanpost nu va trece fără a lăsa urmele adânci ale unei dureroase maturizări, ale definitivei despărţiri de nepăsătoarea tinereţe.Rodica Grigore, „Eroi, soldați, oameni“ (Cultura, martie 2015)..

Tasmania este un roman despre viitor. Viitorul de care ne temem si pe care ni-l dorim, pe care nu-l vom avea, pe care il putem schimba sau pe care-l construim. Teama si surpriza de a pierde controlul sunt sentimente ale timpului nostru, iar vocea calda a lui Paolo Giordano stie sa le descrie. Pentru ca fiecare isi cauta propria Tasmanie: un loc unde, pur si simplu, e posibil sa fii salvat. Protagonistul acestui roman este un tanar atent si plin de viata, care a crezut ca stiinta ii va oferi toate raspunsurile, dar care se trezeste pus in fata unui zid de intrebari insondabile. Preluand stafeta de la marii scriitori ai secolului XX italian, Paolo Giordano strabate cele mai interesante teritorii ale romanului european din acesti ani, pentru a ajunge intr-un loc al sau, unde poate analiza in voie criza care constituie miezul acestei carti - atat a unui cuplu, cat si a planetei noastre. Tasmania este o carte frumoasa si importanta, poate romanul definitiv despre ceea ce ni se intampla si nu ne putem explica. - Corriere de lla Sera Tasmania vorbeste despre noi, despre crizele noastre care se impletesc cu cea mai devastatoare dintre ele, dezastrul climatic, in timp ce nimanui dintre cei care pot schimba ceva nu pare sa-i pese cu adevarat. Ce bine e cand putem citi un roman cufundat in timpul sau: prezent, trecut si poate chiar viitor. - Vanity Fair Tasmania este o carte feroce si in acelasi timp emotionanta. Cartea unui scriitor matur, care poarta urmele a ceea ce i s-a intamplat si ni se intampla in egala masura. Trupul sau devine un seismograf care inregistreaza toate semnele catastrofelor prin care trece: pandemia, criza climatica, seceta si, in general, criza prezentei noastre pe planeta. - La Stampa..