Ne intrebam ce l-a determinat pe Iancu Jianu, boier de categorie medie, cu o existenta ma­teriala sigura, sa se razvrateasca. Indiscutabil, simtul dreptatii a fost un motiv, care era inscris in genele sale. Crescand langa copiii celor sarmani, a asistat la "spectacole” care pe un om al echitatii de talia sa nu il puteau lasa indiferent. Atitudinea haiducului a fost o forma de protest social si national, dictat nu de instincte de ucigas sau de imbogatire, ci de spiritul justitiar cu care se nascuse. Iancu Jianu avea stofa de erou antic, chemat de dreptate, si nu de orgoliu sau de interese meschine.Viata sa tumultoasa este plina de aventuri demne de eroii din basmele citite seara, pe vremuri, la lumina lampii. Faima construita in doar sapte ani de haiducie s?a datorat neindoielnic si inteligentei sale, care a reliefat, pe masura vremii in care a trait, un geniu ridicat din popor, manifestat nu numai la dimensiuni populare, ci si istorice. Pentru acest motiv am dorit sa fie evocat, luand initiativa reeditarii acestei carti, a unui eminent cercetator in domeniul istoric, Paul?Emanoil Barbu. (Dumitru Constantin-Dulcan)* * *In istoria romanilor, Iancu Jianu ramane, in primul rand, unul dintre reprezentantii cei mai de seama ai haiduciei in spatiul etnic romanesc. Poate fi considerat un "Robin Hood al romanilor”, deoarece si el a ramas in istorie, ca si nobilul?haiduc englez. Nemultumit profund de regimul fanariot, desi fiu de boier, acesta s?a rupt de clasa din care facea parte pentru a trece de partea celor multi si oprimati, luand calea codrului. El a haiducit sapte ani (1810-1817), pentru ca apoi, in 1821, sa se alature cu fostii sai haiduci lui Tudor Vladimirescu, caruia i?a fost un colaborator devotat. Numele sau devenise atat de raspandit, incat poporul il dorea a fi "un al doilea Tudor Vladimirescu”, ceea ce l?a determinat pe Jianu ca, in 1823, sa incerce, dar fara succes, sa reaprinda flacarile Revolutiei de la 1821. Celebritatea numelui sau, creata prin faptele sale vitejesti, l?a facut iubit de popor, l?a introdus repede in legenda si in balada ce?i poarta numele, care i se canta inca din timpul vietii si va ramane nemuritoare, ca si amin­tirea reputatului haiduc din Romanati, un exemplu insufletitor de barbatie, curaj, sacrificiu si daruire. (Paul-Emanoil Barbu)..

"Mica Tara Romaneasca" - asa cum este numita Oltenia de catre unii straini - a dat evenimente si personalitati mari de-a lungul vremii, iar Paul-Emanoil Barbu o dovedeste din plin. Parafrazand, am zice ca "nasc si la Oltenia oameni". Acesti oameni, de la voievodul Litovoi si boierii Craiovesti pana la Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu si Brancusi, au facut Tara cea Mare si i-au conferit pasaportul de intrare in lume. Cartea de fata nu ilumineaza o revolutie olteneasca - fiindca nu a existat asa ceva ci Revolutia de la 1848 din Tara Romaneasca prin felul in care s-a desfasurat ea in judetele de la apus de Olt. Oltenii si Oltenia, cu toate ca ar fi putut sa faca la ei centrul principal de putere al Tarii Romanesti, fiindca, inca din secolul al Xlll-lea, intemeiasera o dinastie voievodala, s-au adaptat in Epoca Moderna regulilor unitatii nationale si s-au implicat in ridicarea edificiului national unitar. Cu profesionalism si caldura umana - fara de care nu se poate scrie si rosti istoria autorul traseaza premisele unei lupte pentru emancipare, care, la 1848, a elaborat programul de tara al Romaniei pana in 1918. Demonstratia ca aceasta lupta nu a fost numai ideologica devine impecabila in lucrare si ne convinge ca rezistenta armata a intregii revolutii din Tara Romaneasca a fost organizata si desfasurata prioritar pe teritoriul Olteniei. Aceasta rezistenta - spune istoricul Paul-Emanoil Barbu printre randuri - a salvat revolutia noastra de banalul si ternul evenimentului comun si a proiectat-o inspre onoare si demnitate. Chemand tarile Tarii la apel, intru explicarea "concertului" care a construit calea si realitatea Romaniei moderne, autorul stie sa privilegieze rolul revolutionar al Olteniei cu obiectivitate, eruditie, decenta si respect pentru meseria de istoric. - Ioan-Aurel Pop..