Aventura a limbajului, actul poetic defineste o viziune, o dimensiune de adancime a spiritului, exprimare a esentei lucrurilor. Privita drept creatie a lumii in verb si prin verb, poezia implica o functie mitica, dupa o asertiune a lui Leo Spitzer: ,,Limba cugeta inainte de toate mitologic”. Incercam astfel sa definim demersul liric al poetei Paula Barsan, simbolistic in sine, cu intelesuri adanci, devenind nastere si re-nastere, lumina de inceput, cosmogonie a fiintarii, emotie si luciditate, candoare, inocenta si sublim. Paula Barsan este o voce lirica bine conturata in peisajul liricii actuale, descinde parca din poezia optzecista, construind o poezie confesiva de inalta vibratie, dezvaluind lumii candoarea trairilor cu o sinceritate profunda, cu o emotie nelinistitoare a unui eu chinuit de fericire, care devine: scanteie de cer/ …unicornul din geana ta…, de aceea marturiseste poeta: Se cuvine sa multumesc luminii/ in fiecare secunda/ se cuvine sa te iubesc, soare… Discursul liric pare a se converti intr-o superba intamplare a fiintarii cu toate atributele teluricului si celestului, urcand si situandu-se in toposul luminii: Prea grea armonie urcata/ pe gandul tau/ sa opresc un hau/…sa se deschida cascada, spre luna ce-asteapta/ plimbata in noi/ la pas de o soapta/ pe campul lui Marte. Poeta pare sa stapaneasca ascunzisurile incarcate de mister, purtand asupra-i o bagheta magica in care cuvintele capata aura mitica, iar iubirea se revarsa daruitor, filtrandu-si totusi emotiile cu o putere demiurgica: Am sa te ard/ in inalt/ Am sa te smulg dor adanc/ Am sa te storc de pacat/ (Te voi) pag. 55 Pacatul, privirea, lumina, geneza sunt motive poetice care domina poemele de la un capat la altul, in vecinatati stilistice scanteietoare, miscate parca de o sageata care izvoraste din adanc de fantana. Totul se inalta pe o spirala de lumina, aproape ca nu e poem sa nu faca trimitere la acest suflu regenerator cu toate campurile semantice posibile. Insasi structura eului este geneza din lumina. Prin acest suflu energetic, eul se desprinde de realul irelevant, se suspenda parca in eter, intr-un spatiu sideral. Dincolo de biografismul discursului, descoperim impulsul transcenderii, urcusul in spirala pe trepte de lumina, iar vindecarea se produce prin unguent metafizic pentru amiaza nelinistilor tale (Condescendenta) pag. 9 Interesant este motivul coborarii intr-un sine amagitor, frecvent in cateva poeme in care se reia ideea haului, in hau de femeie, dar si alte variante stilistice care definesc abisul, coborarea in sine, unde de cele mai multe ori izvoraste lumina. Exista, in acest sens, o apropiere de Blaga, prin motivul noptii din care se iveste triumfatoare scanteia de cer, datatoare de viata. Paula Barsan cultiva un lirism temperat, contemplativ, este un suflet introvertit intr-o continua cautare a echilibrului si a armoniei intre antiteze. Poeta isi gaseste lacas intr-o cumintenie a luminii, discreta, ascunzandu-se, sfielnica si nestiuta de lume. Este aceasta o forma de exprimare a profunzimii trairilor, prin tacere, uneori adresandu-se, la fel de prudent, unui eu impersonal, alteori sugerand prezenta unui personaj masculin, dar nu stim daca este sau nu este partas la implinirea erosului, caci lasa impresia, in final, unui eu insingurat. Retragerea in culise, detasarea par a fi arme de a-si camufla trairile, de teama infrangerii, de a opri tentatia fructului oprit. Marile teme lirice precum iubirea, cu toata ardoarea ei, trecerea timpului, apropierea iminenta a mortii nu fac obiectul transpunerii in actul liric, ci, mai degraba, intalnim scenarii succinte, ca niste flash-uri, care sugruma, de parca ar opri destramarea. Asa se face ca intalnim fulguiri de idei in micropoeme de o maxima concentrare a expresiei, prin decantarea cuvantului, printr-o alchimie subtila a verbului, intr-o rostire unica si inconfundabila. Exploram totusi motivul luminii, predominant in volumul pus in discutie, caci orice emotie pare a fi generata de acest principiu fundamental al facerii: Lumina pirograva petale spre parg/ inunda fundatia simtului meu incordat/…Te astept/… spre seara/ sa conduci afara/ intrebarea din chemarea sufletului meu/ aflat calator. Relevant, in acest sens, este versul: lumina mea te incarca/ te acopera/ ca o tortura somnoroasa, insa, cum era de asteptat, poeta se retrage in sine, intrerupe jocul: raman in zona de nevisare/ fara speranta (Libertati) pag. 16 Indiscutabil, poezia Paulei Barsan se inscrie intr-un orizont de asteptare, alaturi de elita lirica romaneasca...

Noul volum de poeme al poetei Paula Barsan se inscrie intr-o constelatie poetica astrala, intr-o formula lirica modernista, extrapoland motive poetice sub semnul luminii cu variante semantice multiple. Eul liric se fiinteaza ca nucleu generator de trairi concentrice pe o spirala cereasca, selenara si solara. Ceea ce aduce nou acest volum este tendinta de incifrare a emotiei, de stapanire lucida a trairilor, dand mai multa consistenta exprimarii subtile, elevate si mult prea elaborate, subordonand efemerul si lumescul unei forme superioare de intelectualizare a actului poetic. Este acesta un semn de maturizare poetica, o mai buna stapanire a verbului care intra in vecinatati stilistice complexe, incat decodificarea scoate la iveala o noua ipostaza a eului liric, aplecat mai mult asupra poeziei gnomice, decat sublimarii erosului supus destramarii ineluctabile. Mergand pe aceste coordonate astrale in care se situeaza discursul liric al poetei, putem remarca un evident progres, ceea ce ne permite s-o definim ca o poeta celesta, preocupata mai mult de inalt, de cerul inimii, de soarele orbitor, un urcus, asadar, pe o alta treapta de esentializare a rostirii individuale. Din acest punct de vedere, nu putem raporta poezia Paulei Barsan la un model euristic, este unica in peisajul liricii actuale, tocmai prin acest urcus in spirala de lumina din ce in ce mai intensa, asigurandu-i un axis mundi mult mai inalt, singular, un rotund al fructului cunoasterii, sublimat si golit de materie. [...] Prin excelentul volum Sui-Generis, poeta Paula Barsan mai parcurge o treapta pe drumul anevoios al travaliului poetic, oferind cititorilor o poezie elitista. - Elena Netcu..