Paul Johnson îşi evocă nostalgic copilăria petrecută în regiunea Potteries (West Midlands, Anglia), în perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial. Peisajul acum dispărut – turnurile de extracţie ale minelor de cărbuni şi fabricile de ceramic – are o „frumuseţe stranie, romantică", iar viaţa de familie este idilică şi liberă. O oază de căldură şi umanitate, recuperată din trecut cu afecţiune şi talent.
„O povestire fermecătoare, melancolică, elegantă... Johnson scrie cu uimire şi veneraţie de copil... Totul este minuţios observat, pe fundalul unui peisaj industrial despre care Johnson tatăl îi spune fiului Paul că este ca «o femeie urâtă, înzestrată cu un fel straniu de frumuseţe. Francezii au o vorbă pentru asta, ca pentru majoritatea lucrurilor legate de artă – jolie laide»... Cu greu s-ar putea imagina o evocare mai frumoasă a unei lumi dispărute: Anglia industrială a anilor '30.“ (The Independent)
„Lumea pe care am pierdut-o era bine aşezată în matcă. Johnson ne oferă un tablou viu al Angliei provinciale, într-o vreme când fiecare regiune avea specificul ei... Fiecare pagină a cărţii e o bucurie: portrete intense ale unei diversităţi de bărbaţi, femei şi copii; descrierea sugestivă a unor peisaje; nostalgia timpului şi locului.“ (Daily Telegraph)
