Pentru o genealogie a globalizării

„Dacă intelectualul vrea să acţioneze, trebuie să îşi afunde mâinile în noroiul politicii; mai rău, uneori chiar în sângele victimelor inocente, sacrificate pentru scopuri care se pretind grandioase sau care chiar sunt astfel ! De fapt, în puţinele opţiuni care se oferă praxis-ului, în funcţie de fiecare conjunctură empirică, aceste puţine opţiuni se arată a fi mereu tragice: pe scurt, aşa cum a descris Sartre într-una dintre cele mai bune piese ale sale, Cu mâinile murdare, intelectualul realmente militant nu poate niciodată fi inocent. Angajându-se cu adevărat dincolo de frumoasele discursuri academice şi simpozioanele universitare, intelectualul nu poate fi un cavaler în alb, purtător al unei morale imaculate. Dacă vrea să acţioneze cu adevărat şi nu să peroreze un wishful thinking fără substanţă, trebuie să respingă aserţiunile confortabile ale idealismului visului de care vorbea Nietzsche în antiteza dintre morală şi moralism, aş spune chiar « moraline », cu toată încărcătura negativă a acestui cuvânt inventat. În realitate, intelectualii dătători de sfaturi umaniste şi care propagă teorii politice ideale, precum şi turbioane lirice, se prezintă mereu ca umanişti cu mâinile curate, dar, dacă ne uităm mai aproape, ne dăm repede seama că într-adevar au mâinile curate pentru că, de fapt, nu au mâini.” (Claude Karnoouh)