Ne traim viata asa cum este ea si cum ne-am obisnuit sa o consideram. Dormim noaptea, ne trezim dimineata, mergem la serviciu sau la alte activitati cotidiene, avem grija de familie, de copii si nepoti si de casa noastra cu tot ceea ce am agonisit in viata. Nici nu ne pasa de ideea nebuneasca, fantastica si absurda, ca in tot acest timp ne ducem viata pe un bulgaras de pamant, apa si diverse alte materii, care alearga cu o viteza inspaimantatoare printr-un spatiu ostil plin de mistere, printr-o imensitate de neconceput, impreuna si printre nenumarate alte corpuri ceresti, pe o traiectorie in aparenta stabila si vesnica, iar culmea fantasticului este ca totul se misca foarte precis in timp ce bulgarasul nostru se invarteste ca un titirez, efectuand totodata si alte miscari, fiecare cu rostul sau, pe care noi oamenii nici macar nu le simtim, asa ca le ignoram.
Forta iubirii divine, care l-a invaluit pe autor dupa pierderea sotiei sale, l-a extras din mrejele sentimentului de singuratate omeneasca, din insasi zgura vietii cotidiene, plina de balastul suferintei, al durerii si al neputintei de a negocia cu moartea, daruindu-i viziunea existentei de dupa moarte, a continuarii vietii in forme pe care astazi, cand suntem in trup, nu le putem percepe, nici intelege. Veti vedea cum, intr-o zi, Dan Prepelita este extras din corpul sau fizic si dus intr-un loc din care a putut sa vada forma si diferite moduri de organizare ale universului, ceea ce nu s-a intamplat permanent. Cele mai multe dintre „perceptiile sale” au aparut spontan, doar a vazut desenele, formele si propozitiile si le-a transcris ca atare. - Maria Timuc
