Cand consemnez perceptiile, nu stiu ce scriu, dar cand citesc ce am scris, sunt complet socat. Secretul consta in aceea ca, in timpul primirii perceptiilor, trebuie sa nu ma gandesc la nimic, sa scriu doar ce vad cu ochii mintii. Cuvintele pe care le-am scris in mare graba, nu le-am auzit de la nimeni, nu le-am citit niciunde si nu mi-au fost dictate sau soptite in ureche de nimeni. Le-am perceput pur si simplu, direct din fata ochilor in mana mea si, fara sa le inteleg sau sa deslusesc intelesul pe loc, le-am scris rapid, de cate ori am simtit nevoia de a scrie.
Desi pare ca durerea pierderii a declansat "perceptiile" spirituale, unele de-a dreptul socante si altele de negasit in alte lecturi cunoscute de mine pana acum, cred ca durerea a fost doar o forta/un stimul care a activat constientizarea iubirii, iar iubirea insasi a devenit torta care i-a luminat aceasta fantastica si minunata calatorie in universul pe care nici aparatele omenesti, oricat de moderne sunt ele, inca nu-l pot patrunde si intelege. Asadar, nu durerea sufleteasca intensa este motivatia calatoriei autorului in mintea Universului, cat iubirea constientizata ca o consecinta a durerii pierderii. Desi a lucrat ca profesor universitar si vine dintr-o zona, sa zicem, "tehnica", Dan Prepelita a reusit sa iasa din tiparele stiintifice, care tind uneori sa stranguleze mesajul spiritual, in primul rand pentru ca el este neverificabil. - Maria Timuc
