Infernul ar putea fi descris ca un taram in care nu exista granita intre cosmar si realitate. Ca un oras care pulseaza de intentii criminale si dorinte morbide si isi supune locuitorii la un nesfarsit periplu de atrocitati: copii disparuti se intorc din morti, duhoarea carnii in putrefactie se simte la fiecare pas, mistere stranii si intunecate plutesc dincolo de aparentele oricarei situatii obisnuite.
Desfasurandu-se pe fundalul Argentinei contemporane si tragand in acest context un semnal de alarma din punct de vedere social, povestirile din volumul de fata sunt la fel de terifiante pe cat sunt de elocvente. La hotarul nedefinit dintre realismul urban si groaza, ele dau glas, pe un ton staruitor, unor tematici nu tocmai usor abordabile: fetisism, boli, sexualitate reprimata sau, din contra, exacerbata, ocultism, canibalism.
Dand dovada, totodata, de empatie si compasiune la adresa celor suferinzi, inspaimantati si descumpaniti, Mariana Enriquez face din nou dovada stilului ei literar rafinat.
