Peter Brook

Născut pe 21 martie 1925 la Londra, Peter Brook este unul dintre cei mai importanți regizori de teatru din a două jumătate a secolului XX. Creator inovator, a contribuit semnificativ la cercetarea formelor teatrale, punând în scenă numeroase spectacole-unicat. A realizat multe montări de referință după piesele lui William Shakespeare, producția Visul unei nopți de vara din 1970 fiind considerată de specialiști mai bună chiar decât piesă în sine. Deși în culmea gloriei, având o carieră impresionantă în Marea Britanie, aflat sub influență ideilor lui Antonin Artaud, Jerzy Grotowski sau Vsevolod Meyerhold, a ales să plece la Paris, din dorința de a pași pe teritorii noi în teatru. În 1970, împreună cu Micheline Rozan, a înființat acolo Centrul Internațional de Cercetări Teatrale. Alături de artiști de diverse naționalități, a dorit să descopere abordări și forme inovatoare, realizând numeroase experimente artistice în Orientul Mijlociu sau în Africa. La teatrul parizian Bouffes du Nord, devenit sediul explorărilor sale, a creat până în 2008. Printre spectacolele sale de referință se numără Hamlet (1955), Marat/ Șade (1964), Orghast la Persepolis (1971–1972), Conferință păsărilor (1979), Furtună(1990), Tierno Bokar (2004), Marele Inchizitor (2004). A regizat și filme, cea mai cunoscută și cea mai importantă creație fiind Mahabharata, ecranizare a poemului epic indian, concepută după două spectacole inspirate de același poem. Explorator al creativității ființei umane, ale cărei mecanisme și forme le-a cercetat neîncetat în experimente care l-au condus la o filozofie profund personală a teatrului și a actoriei, Peter Brook a debutat în volum cu Spațiul gol, care avea să fie considerat de specialiști unul dintre cele mai importante eseuri despre teatru din epoca postbelică. Conceptul propus în această carte a reconfigurat viziunea despre artă spectacolului și a influențat hotărâtor numeroși creatori de teatru. După Spațiul gol (1968), au urmat alte volume. Fără secrete. Gânduri despre actorie și teatru a apărut în anul 1993 și cuprinde texte rezultate din trei conferințe pe care regizorul le-a susținut la Paris și la Kyoto în 1991.