Privind la volumul de povești poporale ce mi-ai trimis la țară, îmi pare că mă aflu în față cu o comoară pe care aș fi pierdut-o de mult și am regăsit-o într-o zi de noroc.
Un geniu fermecător iese din cuprinsul lui și vine de mă ia pe aripile sale că să mă transporte în timpul copilăriei mele și în lumea aceea mult ademenitoare, locuită de zmei, de balauri, de pajuri, de cai năzdrăvani, de păseri maiestre, de strâmbă-lemne, de sfarmă-pietre, de feți-frumoși, de fete de împărați cu plete de aur etc, într-un cuvânt, de toate minunile ce-mi povestea mânca (doică) în nopțile de iarnă la gură sobei.
