Lucrarea de faţă propune o altă perspectivă a trecutului militar naţional din cele mai vechi timpuri până la al Doilea Război Mondial inclusiv, respectiv o selecţie a celor mai importante o sută de bătălii. Această modalitate a fost şi este destul de uzitată pe plan internaţional şi în istoriografia românească. Totuşi, ea reprezintă o premieră în istoriografia militară românească prin gradul de sinteză pe care îl presupune analiza celor mai importante bătălii.
Volumul analizează cele mai importante confruntări armate din istoria românească, începând cu prima atestare certă a capacităţilor războinice ale geţilor, respectiv campania la nordul Dunării a armatei macedonene (335 î.Hr.), condusă de Alexandru Macedon, şi terminând cu Operaţiunea Hron–Morava din aprilie–mai 1945. Desigur, orice selecţie implică, în mod necesar, un criteriu sau un set de criterii care să justifice opţiunile în favoarea unuia sau altuia dintre evenimentele militare de acest tip, pe care istoria le-a consemnat. Autorii au luat în considerare importanţa bătăliei, materializată într-o serie de elemente cum ar fi: contextul desfăşurării şi beligeranţii implicaţi; efectivele angajate; noutăţile aduse în plan tehnologic sau sub raportul concepţiei şi execuţiei; consecinţele pe termen scurt sau mediu în plan politic şi militar; cantitatea şi calitatea izvoarelor istorice (criteriu valabil pentru epocile veche şi medie) și altele.