„Sunt oameni care nu pot trai nejudecati; constiinta lor ii impinge sa-si dezvaluie maruntaiele in fata lumii, altfel ajung singuri sa si le sfasie.“
Razboiul a trecut, dar evenimentele de atunci au lasat urme adanci. Bunicul si Panaitescu sunt invitati de un fost colaborator intr-o statiune, pentru a se bucura de efectele binefacatoare ale izvoarelor. Dar acesta este doar un pretext. Bunicul este chemat, de fapt, sa scoata la lumina un adevar dintr-o epoca pe care o stie prea bine. Un caiet de scoala al unei fetite ucise de o mina ramasa din razboi, in care, pe langa compuneri, sunt si fi le din jurnalul de razboi al unui barbat, destinele incalcite si impletite ale oamenilor din acea vreme, precum si intamplari stranii si aparent ilogice petrecute in preajma lor trezesc in Bunic dorinta de a descoperi ce se ascunde sub calmul aparent.
Petre Salcudeanu s-a nascut la 8 septembrie 1930, in localitatea Gligoresti, judetul Cluj. A absolvit Facultatea de Critica si Literatura din Moscova si Facultatea de Filosofi e din Bucuresti. Scriitor, scenarist, membru fondator al Uniunii Scriitorilor din Romania, fost director general al Studioului cinematografi c Bucuresti, fost presedinte al CNC, Salcudeanu s-a implicat si in viata politica, fi ind deputat in legislatura 1992-1996 si ministru al culturii in 1993. A fost unul dintre cei mai populari scriitori romani de carti politiste, dar si un scenarist apreciat. A semnat scenariile fi lmelor Rascoala (1965), Cu mainile curate (1972), Ultimul cartus (1973), Toamna bobocilor (1975), Bunicul si doi delincventi minori (1976), Iarna bobocilor (1977), O lacrima de fata (1980), Munti in fl acari (1980), Bunicul si o biata cinste (1984), Primavara bobocilor (1987), Priveste inainte cu manie (1993), Dulcea sauna a mortii (2003) etc. In 1980, a fost distins cu premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul Biblioteca din Alexandria. Printre cartile sale de succes se numara si Prea cald pentru luna mai (1967), Cina cea de taina (1984), Judecata de Apoi (1987), Ochiul si marea (1989). A murit pe 1 noiembrie 2005.
