Acţiunea din Pianul mecanic are loc în viitor, cândva după încheierea celui de-Al Treilea Război Mondial, când – în numele eficienţei –, oamenii, fascinaţi de tehnologie, inventează din ce în ce mai multe automate care să le preia aproape toate sarcinile. Dar Paul Proteus, un tânăr inginer, încearcă să se împotrivească sistemului, tânjind după lumea simplă dinaintea supertehnologizării.
Comparat adesea cu Minunata lume nouă de Huxley şi cu Noi de Zamiatin, Pianul mecanic se distinge prin ironia şi umorul subtil caracteristice lui Vonnegut, care satirizează aici America anilor ′50, trăgând un semnal de alarmă în faţa tendinţei societăţii de a robotiza totul în detrimentul fiinţei umane.
„Fie că este sau nu un mare profet, Vonnegut este un excepţional scriitor satiric.“ The New York Times
„Participam la un simpozion în urmă cu câțiva ani, alături de prietenii mei Joseph Heller și William Styron, și deplângeam moartea romanului și a poeziei, iar Styron a subliniat că romanul a fost dintotdeauna o artă elitistă. Este o formă de artă la care foarte puțini oameni au acces, pentru că doar câțiva pot citi foarte bine. Am spus că a deschide un roman este similar cu a ajunge la un concert și a ți se înmâna o violă. Trebuie să performezi. Pentru a monta în capul tău un spectacol având la îndemână o serie de linii orizontale cu simboluri fonetice și numere arabe, este nevoie ca tu, ca cititor, să performezi. Dacă ești capabil să faci asta, ei bine, atunci poți participa la vânătoarea de balene în Pacificul de Sud alături de Herman Melville sau poți asista neputincios cum Madame Bovary își ruinează viața în Paris. În cazul filmelor, tot ce trebuie să faci este să stai acolo, să te uiți la imagini, iar acțiunea se întâmplă pur și simplu.“ - Kurt Vonnegut