Pierre Manent

Scriind despre Pascal - celalalt chip al spiritului francez, alaturi de Descartes -, Pierre Manent ne invita sa ne punem intrebarea privitoare la sensul crestinismului si la relatia sa cu civilizatia occidentala. Cartea pe care i-o dedica se adreseaza deopotriva celor fascinati de gandirea sa si celor preocupati de marile teme ale lumii contemporane. Cu perspicacitatea unui filozof politic care a studiat originile modernitatii, Manent ne conduce in miezul insusi al dezbaterii incepute in secolul al XVII-lea, intr-un timp care aparent onora religia si ii recunostea rolul public. Insa Pascal vedea inca de atunci diminuarea si, mai ales, negarea profunda a "proiectului crestin", a radicalei sale noutati istorice si a raportului pe care-l instituise intre Dumnezeu si umanitate. Imprumutandu-i privirea, avem sansa, potrivit lui Manent, de a sesiza cu aceeasi intensitate motivele despartirii de credinta si cele pentru care Dumnezeu nu e doar o idee, ci devine inima experientei crestine, ca in faimosul Memorial. Si astfel interlocutorii lui Pascal suntem noi toti. - Miruna Tataru-Cazaban..

Traducere de Mona Antohi„Dacă vrem să înțelegem cu adevărat de ce viața politică e în criză, de ce dreptul, drepturile omului și piața afectează statul-națiune sau de ce vorbim despre «ambiguitatea de nerezolvat a Europei», atunci această carte e una dintre cele mai lămuritoare. Și orice om, cetățean, are datoria morală de a o citi.“ (L’Expansion)..

„Interesul meu pentru politică a fost foarte-foarte precoce. îmi vine să spun că s-a născut în clipa în care americanii au ajuns în grădina bunicii... Aveam şapte ani. Era o zi de vară. Mă foiam pe lângă tatăl meu, foarte mulţumit că sunt băiat mare şi că-l pot ajuta să facă nu ştiu ce. Fericit să trăiesc asemenea clipe, i-am spus ceva ce auzisem cu siguranţă la şcoală, şi anume ce tipi formidabili sunt americanii. Răspunsul tatălui meu a fost atât de usturător, încât îmi amintesc şi-acum ce tare m-a lovit şi cât de dezamăgit am fost. Aşa am descoperit experienţa politică. Şi cum sentimentele pe care le încercam faţă de americani au fost reprimate cu severitate, am înţeles în chip obscur, dar cu multă forţă, că existau subiecte care trezeau opoziţii violente şi că opinia tatălui meu putea fi foarte diferită de opinia tovarăşilor mei de şcoală. Pe scurt, descopeream astfel caracterul conflictual al vieţii politice, descopeream pasiunea politică. Nu e rău să fii iniţiat în politică înţelegând că ea e ceva conflictual, în care sunt adeseori amestecaţi americanii!“PIERRE MANENT..