Redactat în jurul anului 100 d.Hr., tratatul Despre Isis și Osiris este unul dintre cele 78 de texte semnate de Plutarh, pe care, călugărul grec Maximos Planudes, le-a adunat, în secolul al XIII-lea, sub titlul Moralia (dialoguri și discursuri pe teme etice, politice, religioase, filosofice s.a.). Puternic influențat de scrierile lui Platon, împrumutând elemente din filosofia lui Aristotel, de la stoici și epicurei, Plutarh face o prezentare interpretativă a religiei egiptene: concentrându-se asupra cultelor și misteriilor lui Osiris, el prezintă în detaliu atât practicile din timpul ceremoniilor religioase, simbolismul zeităților raportat la ciclul anual al vieții pe pământul binecuvântat de Nil, cât și concepția egitenilor despre univers.
Deși este una dintre cele mai longevive religii din istoria omenirii – începuturile ei situându-se, aproximativ, în mileniul al IV-lea i.Hr. sau, poate, la o dată și mai îndepărtată, în Epoca Predinastica – nu există nicio relatare detaliată în textele și inscripțiile din piramide care să conțină o prezentare completă a mitului osirian. Iată de ce textul lui Plutarh are o importantă capitală pentru oricine studiază această cultură. Reunind elemente din tradiția egipteană, precum și unele informații furnizate de autorii care au scris înaintea lui despre Egipt, adunând informații prețioase, bucată cu bucată, Plutarh reușește să reconstituie mitul zeului, așa cum Isis însăși a adunat și a pus laolaltă bucățile din trupul lui Osiris, reconstruindu-l.
