Ruga mea fraged stâlp al veșniciei
Că un mugur de aur în marea beznei
Lunecând printre râuri de lacrimi
Miresmele crinilor cuprind dintr-o dată
Întreg universul încât profetul
Se retrage în taină la chilia de unde
Dirijează cu bagheta magică mișcarea stelelor
Solzii pe care-i lasă în Calea Lactee lotcă robilor
Iată se desfac sâmburi din care
Urmează să țâșnească arbori falnici
Cu frunze că niște file din
Minunea de carte a Universului
Până ce profetul leagă sunetele
Într-o simfonie a sferelor misterioase
Marea lucrare a omenirii…
