Intitulat Rana ascunsă a fiecărei zile, acest al cincilea volum al Viețuirilor, apărut în seria de autor Horia Bădescu, cuprinde în special creații mai noi. În ele regăsim trăsăturile dintotdeauna ale poeziei sale – spiritualitatea, sentimentul întemeietor al rostirii, lirismul alimentat de mituri și o anumită sensibilitate metafizică –, alături de nuanțe și sonorități noi, de o carnalitate suavă, care începuse să se manifeste în creația sa încă din deceniul al nouălea al secolului trecut.
O culegere adunând între coperte creația de adâncă maturitate artistică a unuia dintre cei mai importanți poeți români de azi, Rana ascunsă a fiecărei zile ne propune o reîntâlnire cu o poezie încărcată de dramatism și de tensiune a emoției, o poezie a rafinamentului simplității și a convertirii spaimelor contemporane în rostire întemeietoare. Mă bucur să văd în această „ducere a gândului până la capăt” un semn al încrederii lui Horia Bădescu în poezie, în energia purificatoare a cuvântului, în permanența spiritului. Căci, spre a mă întoarce la titlul acestei postfețe („Lacrima din ochiul orb...”), prin cuvânt, poetul poate face să curgă o lacrimă chiar și dintr-un ochi orb... (RĂZVAN VONCU)
