Moartea lui Labis deschide o intreaga problematica asupra poeziei romane contemporane. Toti poetii de azi ii sufera intr-un fel influenta, mult mai mult, reiau, decat sufera influenta poeziei sale. Este clasica intrebarea: ce s-ar fi intamplat daca Labis n-ar fi murit? Azi, el ar fi avut varsta de [80 si ceva de ani], fiind mai tanar, deci, decat multi dintre membrii generatiei ʼ60, care se dezvoltasera „in plasa“ vibrantelor sale poeme.
M-am oprit asupra problemei mortii lui Labis si pentru ca aceasta mi-a clarificat un lucru pe carel cred important, si anume ca istoria e facuta cel putin in egala masura din goluri, cat din plinuri. Din ceea ce ar fi putut sa fie dar n-a fost, cat din ceea ce a fost. Ratand sansa de a se impune ca mare poet, Labis s-a realizat totusi pe deplin, devenind un mare simbol, un mit. Prin insasi absenta sa el creeaza prezenta. [...]
Labis ramane actual, atat prin poezia sa, cat mai ales prin masca sa tragica, prin destinul sau straniu de jertfa, de fecundator prin absenta.