Prin muzica și povestea de pe acest CD, Doina Lavric-Parghel își tocmește inima. Soarta este struna pe care îți cânți melodia. Nu poți schimba instrumentul. Cât de bine cânți ține numai de tine. Grigore Leșe
În cazul Doinei ar fi de văzut, înainte de orice, că nu se confirmă valabilitatea spusei mai mult sau deloc populare potrivit căreia cine cântă ar fi bine doar să cânte, iar cine vorbește e recomandat doar să vorbească. Ea este și în privința asta o excepție.
Spre două lucruri ar vrea Doina să îndrepte, mai cu seamă, luarea-aminte. Mai întâi, că are știință – și, din plin, înzestrarea aferentă – de o stare când nu-i desprinsă vorba de cântec, pentru că amândouă țin primordial de vrajă și de vrăjitorie în înțeles benefic și, împreunate, săvârșesc magia care îmblânzește fiara de orice fel și o ține fără lanț legată. Și, pe urmă, nu mai puțin subtil, că ar fi continuu nevoie, ca de un ajutor la statul în picioare pe pământ, de o explicitare a facerii de felul celei pe care ea o practică, nu într-un metadiscurs numaidecât, ori și în așa ceva, dacă asta se întâmplă când dorul cântă despre dor și doina cântă despre doină.
Aurel Buzincu