...„Ei, pe legea mea”, şi-a spus Tom, „am auzit vorbindu-se de spiriduşi şi, drept să spun, nu am crezut în ei... dar iată unul dintre ei în carne şi oase. Dacă mă pun pe treabă ca lumea, m-am aranjat. Se zice că nu trebuie să îţi iei ochii de la ei, altfel fug.”
Tom s-a furişat un pic mai aproape, cu ochii ţintă la omuleţ, aşa cum se uită pisica la şoarece. Aşa că atunci când a ajuns foarte aproape de el, Tom i-a spus:
— Domnul să-ţi cinstească munca, vecine!
Omuleţul a ridicat capul şi a răspuns:
— Mulţumesc frumos.
— Mă mir că lucrezi în zi de sărbătoare, a spus Tom.
— Asta e treaba mea, nu a dumitale, a fost răspunsul.
— Ei, poate eşti destul de amabil să ne spui ce ai colea în ulcică? a spus Tom.
— O fac cu plăcere, a spus el; este bere bună.
— Bere! a spus Tom. Tunete şi trăsnete! De unde o ai?
— De unde o am, nu? Ei, eu am făcut-o. Şi din ce crezi că am făcut-o?
— Naiba ştie, a spus Tom; dacă nu din malţ, din ce altceva?
— Ai greşit. Am făcut-o din iarbă neagră.
— Din iarbă neagră! a spus Tom, izbucnind în râs. Doar nu mă crezi atât de prost încât să cred aşa ceva!
— Faci cum vrei, a spus el, dar ce-ţi spun eu este adevărat. Nu ai auzit niciodată povestea danezilor?
