A fost odată ca niciodată, într-o țară îndepărtată, un împărat peste măsură de ciudat, care și-a acoperit întreaga împărăție cu petice de lână colorată, iar la sfârșit i-a pus lunii tichie. Până și paginile de carte purtau învelitori croșetate, la fel și oceanul, și dealurile, și merele, dar nu și vântul, care a înconjurat o dată pământul și a suflat din toate puterile. Și-atunci, ce să vezi, au zburat păturile de pe munți și livezi, iar oamenii mari, lipsiți de imaginație, s-au înspăimântat și-au tremurat foarte, în vreme ce copiii au râs și-au alergat bucuroși dintr-o parte în altă parte. Iar asta este numai o poveste aleasă la întâmplare. Stați numai s-o citiți pe cea cu piticul și casa umblătoare!
„Ce povești proaspete, pline de umor și candoare scrie Vlad Stroescu! Un amestec delicios de vechi și nou, de familiar și de surprinzător, poveștile acestea ne poartă cu ușurință printr-o lume vastă, populată cu pitici magicieni, cu case umblătoare și mașini care preferă să mănânce pufuleți, cu copii curajoși și curioși, care nu se tem să călătorească până în Himalaya cocoțați pe umărul unui uriaș, cu animale și oameni care descoperă împreună ce înseamnă prietenia și generozitatea. O carte scrisă cu evidentă iubire pentru copii și pentru povești.“ — ANA ALFIANU, autoarea cărții Val și Cetatea Sufletului
„Seara le inventez povești fetelor mele. Nu au niciun tâlc voit, doar spun ce îmi trece prin cap, și adesea adormim toți trei înainte să le termin. Le-am scris, ca să nu le mai uit. Cred că orice poveste cu adevărat bună provoacă uimire, și în sensul acesta poveștile pentru copii sunt cele mai bune. Mai cred că un somn sănătos e o aventură și o călătorie, și din el trebuie să ie șim, în fiecare dimineață, mai înțelepți, mai tineri. Voi continua să scriu povești pentru copii ca să nu uit ce visez. Dacă va mai fi cine să le asculte sau citi, asta nu știu, poate la capătul celălalt al viselor ascultă sau citește cineva…“ — VLAD STROESCU
