Primo Levi

Eliberati din lagarele de concentrare naziste, detinutii care au avut sansa de a supravietui ororilor si scenariului apocaliptic al celui de-Al Doilea Razboi Mondial si care si-au gasit puterea de a se mai tine inca pe picioare s-au trezit dinaintea unei noi si uriase provocari: strabaterea lungului drum spre casa. Printre ei, Primo Levi-care si-a consemnat in scris experienta personala a Auschwitz-ului - a lasat posteritatii si aceasta rememorare a intortocheatei si indelung ocolitoarei rute ce avea sa-l poarte - in aceleasi trenuri a caror destinatie initiala fusesera lagarele de exterminare - spre fosta lui viata, niciodata regasita pe deplin. Asemenea tuturor scrierilor sale, Armistitiul a fost asternut pe hartie din aceeasi imperiozitate de a povesti, de a depune marturie pentru toate nedreptatile pe care autorul, alaturi de atatea milioane de oameni, le-a indurat in experimentul abrutizarii...

Înainte să pice sau să se arunce în gol pe casa scărilor și să moară – „la Auschwitz, patruzeci de ani mai târziu“, după cum avea să declare Elie Wiesel –, Primo Levi a scris o ultimă carte, în care se întoarce la lagărele de concentrare și la moștenirea Holocaustului. Cei aleși și cei damnați este o meditație complexă despre memorie și slăbiciunile ei, despre natura regimurilor autoritare și o încercare de a găsi un posibil răspuns la întrebarea dacă istoria este menită sau nu să se repete.Nimeni nu e capabil de o uitare definitivă, după cum el singur o spune, iar în preajma unei rememorări neobosite a ororilor nazismului, mai ales când le-ai simțit pe pielea ta, lumea riscă să nu-ți mai pară locul unei posibile vieți fericite. Când mori, ai cu totul altceva de făcut decât să te gândești la moarte, dar după ce ai reușit să scapi de ea, moartea îți rămâne veșnic alături. Gândul că trebuie să vorbească despre ceea ce i s-a întâmplat, să depună mărturie în numele a milioane de oameni care nu mai pot vorbi pentru ei, i-a dictat lui Primo Levi paginile acestei cărți-testament. Nu ca să se răzbune și nu cu ură, ci pentru a nu uita...

Primo Levi s-a nascut in 1919 la etajul patru al unui bloc "oarecare" de apartamente din Torino si, in afara unor "intreruperi fortate", a continuat sa traiasca acolo in compania mamei sale pana in 1987 cand s-a aruncat pe casa scarilor si a murit. Cea mai lunga intrerupere a fost din septembrie 1943 pana in octombrie 1945 si i-a furnizat materialul central al carierei sale de scriitor: trei luni intr-un grup de partizani dintr-o miscare de rezistenta impotriva ocupatiei germane, doua luni intr-un lagar de internare fascist, unsprezece luni la Auschwitz [III] si alte noua in diverse lagare rusesti de refugiati. In 1946, la 27 de ani, in ciuda faptului ca lucra cu norma intreaga pe un post de chimist, Levi a scris despre timpul petrecut in lagarul de concentrare. Mai este oare acesta un om? este considerata acum o capodopera. - Tim Parks, The New York Review of BooksTriumful identitatii umane asupra patologiei distrugerii produse de om straluceste aproape oriunde in scrisul lui Levi. Din multe motive, cartile sale sunt unice in abundenta literatura despre Holocaust. - Toni MorrisonNu exista batut-cu-pumnul-in piept la Levi, nici uitati-va-la-mine-sunt-un-supravietuitor, nici vreun cantec de vioara, ci doar o relatare limpede si profunda care, tocmai prin modestia ei, ne nauceste mintea. - The New YorkerCartile despre Holocaust ale lui Primo Levi se numara printre cele mai valoroase lucrari ale literaturii secolului XX, dar cea mai mare creatie a lui a fost el insusi. - The AtlanticTraducere din limba italiana de Doina Condrea Derer...

S-au scris multe cărți despre supraviețuirea în lagărele de concentrare naziste, însă nici una ca aceasta.„Primo Levi s-a născut în 1919 la etajul patru al unui bloc «oarecare» de apartamente din Torino și, în afara unor «întreruperi forțate», a continuat să trăiască acolo în compania mamei sale până în 1987 când s-a aruncat pe casa scărilor și a murit. Cea mai lungă întrerupere a fost din septembrie 1943 până în octombrie 1945 și i-a furnizat materialul central al carierei sale de scriitor: trei luni într-un grup de partizani dintr-o mișcare de rezistență împotriva ocupației germane, două luni într-un lagăr de internare fascist, unsprezece luni la Auschwitz [III] și alte nouă în diverse lagăre rusești de refugiați. În 1946, la 27 de ani, în ciuda faptului că lucra cu normă întreagă pe un post de chimist, Levi a scris despre timpul petrecut în lagărul de concentrare. Mai este oare acesta un om? este considerată acum o capodoperă.” Tim Parks, The New York Review of Books                      „Triumful identității umane asupra patologiei distrugerii produse de om strălucește aproape oriunde în scrisul lui Levi. Din multe motive, cărțile sale sunt unice în abundenta literatură despre Holocaust.” (Toni Morrison)„Nu există bătut-cu-pumnul-în piept la Levi, nici uitați-vă-la-mine-sunt-un-supraviețuitor, nici vreun cântec de vioară, ci doar o relatare limpede și profundă care, tocmai prin modestia ei, ne năucește mintea.” (The New Yorker)„Cărțile despre Holocaust ale lui Primo Levi se numără printre cele mai valoroase lucrări ale literaturii secolului XX, dar cea mai mare creație a lui a fost el însuși.” (The Atlantic)„Claritatea lui [Levi] este ontologică și morală.” (James Wood)..

Declarată de The Royal Institution of Great Britain drept cea mai bună carte de știință scrisă vreodată, Sistemul periodic al lui Primo Levi îmbină în cel mai încântător și mai elegant mod cu putință autobiografia și memoriile cu meditația științifică și filozofia umanistă, reușind incredibil să exceleze în fiecare dintre aceste genuri. Structurat îndrazneț în jurul elementelor din tabelul periodic al lui Mendeleev, volumul reunește douăzeci și una de proze scurte purtând numele câte unui element chimic: azot, carbon, hidrogen, aur, arsenic ș.a.m.d., într-o splendidă și profundă încercare de a confrunta spiritul și conștiința cu materia.„În Sistemul periodic, Primo Levi face din chimie o metaforă a vieții sale. Dar va fi mai mult de-atât. Chimia i-a dat formă vieții sale, a definit-o, iar la Auschwitz chiar i-a salvat viața. Într-un final, chimia va fi absolut tot: viața însăși. Sistemul periodic e o carte pe care lumea o va citi și în anul 2085.” (Nature)„Nu există nimic superfluu în această carte. Totul este esențial și minunat de pur...” (Saul Bellow)„Sistemul periodic este ceva cu totul special: o interacțiune între o cunoaștere profundă, o experiență teribilă și un talent literar transcendent. Totul fiind catalizat de alt ingredient, mult mai greu de definit care, în lipsă de alt cuvânt mai bun, ar putea fi numit bunătate. Dacă cumva căutați o carte bună, o carte cu adevărat bună în toate sensurile posibile, atunci aceasta este.” (The Guardian)..