Într-o vreme în care creaționiștii biblici se certau pe chestiuni legate de vârsta Pământului sau de interpretarea Facerii, iar materialiștii luau cu asalt cultura, Johnson a reorientat întreaga dezbatere către întrebarea esențială: este viața urmare a unor cauze naturale oarbe și lipsite de sens sau este rezultatul designului inteligent? Spre deosebire de mulți alți colegi din tabăra creaționistă, Johnson este un foarte bun cunoscător al argumentelor în favoarea evoluției, dar ajunge totuși la concluzia că evoluția neodarwinistă se bazează mai mult pe filosofia naturalismului decât pe dovezi. În viziunea lui Johnson, darwinismul, înțeles ca „evoluție complet naturalistă, ce implică mecanisme aleatoare și selecție naturală”, nu poate fi compatibil cu religia teistă, iar filosofia naturalistă din spatele doctrinei ar putea, pe termen lung, să corupă morala publică.
„Procesul lui Darwin” arată cum evoluția darwinistă a devenit un idol al tribului contemporan și cum ideile care o definesc, profund filosofice și religioase, au devenit parte a doctrinei intelectuale a zilelor noastre.” (Alvin Plantinga, Notre Dame University)
