In Romania, privim cu durere si consternare cum sunt "incheiate" contracte ale caror clauze sunt evident nelegale, cum sute de hectare sunt "rase", cum crestele muntilor raman "golase", cum pamantul "curge" la vale, cum lemnul taiat ne este "valorificat" de/cu "sprijinul" unor firme straine "cu prestigiu", care in tara lor recicleaza iar in tara noastra defriseaza, cum mai ajung la DNA sa dea explicatii persoane "importante" etc. si nu intelegem cum este posibil.
Lipsa unei viziuni romanesti in sectorul silvic, conduce la imposibilitatea formularii, adoptarii si implementarii unor documente de politici publice adecvate. Cadrul normativ in sectorul silvic romanesc este destul de bogat si incalcit; la aceasta reglementare excesiva, se adauga inconsecventa si incoerenta legiuitorului, precum si lipsa unei corelari a dispozitiilor in domeniul silvic.
