Frecvenţa divorţurilor a atins cote alarmante în ultimele decenii, dând naştere unor probleme sociale noi, pentru care sunt necesare soluţii noi. Separarea părinţilor nu reprezintă doar o sursă de suferinţă pentru copil, ci şi un risc real pentru dezvoltarea acestuia.
Lucrarea de faţă prezintă una dintre cele mai frecvente urmări ale divorţului – alienarea parentală. Autorul descrie o situaţie des întâlnită: crearea unei alianţe între copil şi unul dintre părinţi, în paralel cu îndepărtarea de celălalt părinte, care poate merge până la întreruperea oricăror relaţii. Copilul ajunge astfel prizonierul unuia dintre adulţi şi creşte traumatizat, în absenţa unui reper esenţial: mama sau tatăl său.
Autorul propune soluţii concrete pentru evitarea acestei situaţii, de la atitudini până la fraze cheie ce pot fi adresate copilului, astfel încât acesta să se dezvolte armonios, păstrându-şi ambii părinţi, chiar şi după divorţ.
