Rabbit se odihneşte (Rabbit at Rest), ultimul roman din tetralogia dedicată de John Updike lui Harry Angstrom alias Rabbit – distins în 1991 cu premiul Pulitzer –, ne poartă prin America anilor 1989–1990. Făcând naveta între Pennsylvania natală (vara), şi Florida (artificialul paradis hibernal al pensionarilor americani), Rabbit se confruntă cu noi crize şi începe să se simtă muritor.
La aproape zece ani după ce a devenit pentru prima oară bunic, Harry „Rabbit" Angstrom se odihneşte. Fiul lui, Nelson, a preluat afacerea familiei, salonul Springer Motors, iar el şi Janice au o noră docilă şi doi nepoţei pe care simţul comun i-ar cataloga drept adorabili. Cuplul, de acum împăcat cu trecutul, îşi împarte existenţa între „bârlogul" din Penn Park şi un cochet apartament într-un complex reziden-ţial din Florida. Însă echilibrul este aparent şi precar, iar tabloul în culori suprasaturate care înfăţişează familia ideală e la fel de adevărat ca o imagine dintr-un pliant turistic promovând America post-Reagan, în realitate măcinată de tensiuni sociale şi de SIDA. Nelson, respectabilul director al reprezentanţei Toyota, sucombă în faţa cocainei şi pune în pericol atât bunăstarea, cât şi fericirea familiei. Încercările de redresare afectează toate certitudinile şi constantele vieţii lui Rabbit, iar acesta, zdruncinat şi de vestea unei grave boli de inimă, comite din nou una dintre irezistibilele transgresiuni care i-au marcat existenţa. Hazardul nu îi va mai permite însă să-şi ispăşească această vină în timp, aşa cum se obişnuise, ci îi va acorda lui Rabbit impunitatea supremă.
