„Amintirile lui Radu Rosetti se citesc ca un roman, dar un roman adevărat.“ (Neagu DJUVARA)„Cea mai preţioasă memorialistică din literatura română.“ (E. LOVINESCU)„...Văd trecându-mi dinaintea ochilor bătrânii în giubele, anterie şi işlice din care am cunoscut numai vro doi, cucoanele în bonete cu horbotă sau rochii după moda din vremea lui Ludovic Filip, ţiganii, unii zdrenţuroşi, pe jumătate goi, alţii întemniţaţi în livrele galonate, vechile butci şi carete trase de patru cai în şir, cu valeţi călări înainte şi cu feciori stând în picioare în coada trăsurii, bonjouriştii de la 1848...“ (Radu ROSETTI)Cititorii au pentru prima oară la îndemână seria completă a Amintirilor lui Radu Rosetti într-un singur volum, îmbogățit cu ilustrații, printre care se numără şi fotografii sau documente inedite legate de familia autorului...

„În copilăria şi tinereţa mea fostu-mi-a dat să fiu încunjurat de părinţi, rude, oameni de casă, ţarani şi slugi cari trăise viaţa celor dintăi şăsăzeci de ani ai veacului şi cari, de la bătrânii lor, auzise multe despre o viaţă şi obiceiuri şi mai îndepărtate în negura timpurilor. Mulţi din ei, în primul rând tata şi mama, erau nişte povestitori neîntrecuţi: cu dor îmi aduc aminte de lungile lor povestiri în lungile sări de iarnă, la ţară.Partea ce mi-a rămas în minte din multele lor povestiri spus-o-am şi eu treptat copiilor şi cunoştinţilor mele. Cu toţii m-au îndemnat să pun aceste amănunte ale vieţii noastre de altădată pe hârtie, ca să nu dispară fără urmă, odată cu mine.“Povestitor neîntrecut a fost şi Radu Rosetti, care a urmat îndemnul apropiaţilor şi a lăsat trei volume de amintiri. Cel dintâi, Ce am auzit de la alţii, este istoria Principatelor între veacurile al XVIII-lea şi al XIX-lea construită minuţios din întâmplări pline de tâlc petrecute în vremuri pline de dramatism şi de schimbări, cu eroi plini de savoare.„Cea mai preţioasă memorialistică din literatura română". (E. LOVINESCU)..

„Amândoi părinţii mei aveau o memorie admirabilă şi erau nişte povestitori neîntrecuţi. În lungile seri de iarnă ne ţineau pe noi, copiii, pe profesori, pe guvernante şi pe musafirii zilei ceasuri întregi sub farmecul povestirilor lor, făcând să treacă pe dinaintea ochilor noşti icoanele unui trecut la care luaseră parte sau auziseră amărunte din gura bătrânilor lor. Ce păcat că, mai pe urmă, când îmi dam sama de preţul acelor povestiri şi îmi aduceam aminte încă bine de ele, nu le-am notat, lăsând să se piardă o mulţime de amărunte nepreţuite pentru istoria noastră politică, socială şi economică în veacul trecut!“ Şi în al doilea volum al amintirilor sale, Radu Rosetti, elogiază, cu pietate filială, harul de povestitori al părinţilor săi. Pe sine se ignoră, dar, dacă astăzi putem reconstitui copilăria unui fiu de boier moldovean, împrejurările în care a fost crescut educat şi instruit, dedesubturile luptei pentru unirea principatelor, culisele domniei lui Al. I. Cuza, o putem face pentru că de fapt Radu Rosetti, scriind, s-a îngrijit să nu piardă vreun „amărunt" semnificativ nici despre vremurile care i-au fost povestite, nici despre vremurile pe care le-a trăit el însuşi...

În al treilea volum al Amintirilor sale, care este şi ultimul – deşi nădăjduia să mai scrie măcar unul în plus –, Radu Rosetti îşi povesteşte anii de tinereţe. Îi cunoaştem, din celelalte două volume, „metoda memorialistică“. Din lămuriri asupra unor evenimente politice pe care le-a trăit el însuşi, din portrete schiţate – când cu ironie, când cu o mare duioşie – ale unor oameni de vază pe care i-a cunoscut, din observaţii de mare fineţe asupra mediului social în care a crescut şi s-a format, Radu Rosetti alcătuieşte un splendid tablou istoric. Nu se găsesc cu uşurinţă în alte părţi, scrise cu atâta savoare, pagini despre aristocraţia noastrã din veacul al XIX-lea, despre studiile în străinătate ale tinerilor boieri, despre iubirile lor, despre viaţa mondenă de la Iaşi şi despre suferinţele moldovenilor siliţi să se strămute, din cauza politicii, la Bucureşti.Este pentru prima dată, după mai bine de trei sferturi de veac, când cititorii au la îndemână seria completă a Amintirilor lui Radu Rosetti: Ce am auzit de la alţii, Din copilărie şi Din prima tinereţe – cărţi pe care E. Lovinescu le numea în Istoria literaturii române contemporane „cea mai preţioasă memorialistică din literatura română“...

„Părintele Zosim era un povestitor neîntrecut, având un repetoriu nesfârşit de poveşti minunate de tot felul. Poveşti despre sfinţi ucişi de păgâni în chinuri, poveşti despre Ştefan cel Mare... poveşti despre părinţi, surori, mirese şi fraţi robiţi, pe care fii, miri şi chiar viteji neînrudiţi cu acei nenorociţi îi scăpau din robie prin sabie, prin meşteşug, prin bani; poveşti despre prunci duşi de turci departe în ţara lor spre a face din ei ieniceri, care prin înţelepciune, sânge rece şi îndrăzneală izbuteau să se-ntoarcă acasă, venind pe jos tocmai de la Bagdat şi de la Misir, poveşti despre şiretlicuri de ale grecilor... poveşti din vremea răscoalei lui Pasvantoglu, paşa de la Vidin, împotriva sultanului, apoi poveşti despre nemţi cu coadă, despre Prozorovski şi despre Camenski, despre isprăvile volintirilor, despre prăzile lor şi ale turcilor în ţară, poveşti despre chipul cum s-o aruncat în aer viteazul căpitan Iordache, la Secu şi despre câte altele, nenumarate şi toate frumoase. Şi povestea curgea din gura moşneagului fără întrerupere, lin şi limpede, într-un grai frumos şi nemeşteşugit...“De la ultimii martori ai vremurilor fanariote, ai ocupaţiilor şi războaielor ruseşti şi turceşti, de la oamenii care au trăit zorii schimbărilor şi ai ideii naţionale, de la cei care au făcut Unirea Principatelor şi ne-au aşezat între naţiunile Europei sub domniile lui Cuza şi Carol I, Radu Rosetti a adunat chipuri şi întâmplări alcătuind o lume care nu vrea să treacă în uitare. Sub pana sa, ştiinţa istoricului cercetător al arhivelor se împleteşte cum nu se poate mai fericit cu harul de povestitor moştenit de la părinţi şi bunici. Împreună cu Amintirile, povestirile sale alcătuiesc opera ultimului mare cronicar moldovean...