Cărțile săreau și dănțuiau ca niște păsări puse pe jăratic, cu penele purpurii și galbene în flăcări.
În vremea aceea pompierii erau cei care declanșau incendiile. Pompierului Guy Montag îi plăcea să vadă cum ardeau cărțile. Apoi el a întâlnit o fată care i-a povestit despre un trecut când oamenii nu se temeau, și a întâlnit un profesor care i-a povestit despre un viitor când oamenii vor putea gândi. Și Guy Montag a înțeles ce trebuia să facă.
Nu e nimic magic în cărți; magic e doar ceea ce spun cărțile și însuși faptul că în ele peticele universului sunt însăilate într-un veșmânt pe măsura noastră.
