Lucrarea are ca obiect analiza procedurii de recunoaștere și executare a hotărârilor judecătorești străine în România, prin raportare la dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 1215/2012 (Bruxelles I BIS) și la cele ale Cărții a VII-a – „Procesul civil internațional” din Codul de procedură civilă. Cercetarea unei zone a conflictelor de jurisdicții deloc comodă pentru practicieni (recunoașterea și executarea hotărârilor străine) vine să identifice problemele care pot apărea în practică și să ofere raționamentele utile necesare soluționării unor astfel de litigii de drept internațional privat.
Regulamentul Bruxelles I BIS nu a venit pe un teren vidat de prevederi normative (așa încât să fie în discuție inovații legislative absolute), nu a produs o revoluționare totală a ceea ce înseamnă recunoașterea și executarea hotărârilor, ci a păstrat un echilibru în ceea ce privește dinamica reglementării prin raportare la precursorii săi, Regulamentul (CE) nr. 44/2001 (Bruxelles I) și Convenția de la Bruxelles din 1968. Pașii au fost mici de la o reglementare la alta, pe structura și cu fundamentele celor anterioare, fără ca impactul să fie unul (prea) puternic. Regulamentul Bruxelles I BIS este, la rândul său, un punct de pornire pentru un viitor regulament, fiind un regulament al porților deschise.
Analiza teoretică este dublată în permanență de trimiterea la hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și de instanțele române. Contribuția personală vine dintr-o analiză a principalelor repere trasate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și din examenul jurisprudențial. Pornind de la hotărârile pronunțate de instanțele române în cererile de recunoaștere și executare a hotărârilor judecătorești străine, am identificat repere care să-l ghideze pe judecătorul român și să-i faciliteze soluționarea unor astfel de cereri. Am valorificat și unele soluții din practica judiciară proprie, menite să aducă un plus de valoare lucrării, care reprezintă o contribuție valoroasă în materia eficacității hotărârilor străine și un sprijin semnificativ pentru punerea în aplicare a unor dispoziții legale de noutate în dreptul substanțial și în dreptul procesual civil.
