Nu știu daca am fost Alma, cum nu știu nici cine e Tudor. Oricare dintre ei sunt doar replici ale oricaruia dintre noi. Nici macar nu trebuie sa ne numim așa. Indiferent ce nume porți și cine ai vrea sa fii, viața te va provoca sa faci alegeri care iți vor marca intreaga existența. Cautarile celor doi depașesc sfera banalului, epicul nu vine la scena sa faca spectacol și sa aștepte ovații. Acolo, in fața tuturor vine universul nostru, in care ne regasim, ne cufundam și ne pierdem ca sa ne descoperim de fiecare data alții, dar de fapt aceiași, incapabili sa știm daca alegerile ne schimba sau daca schimbarile ne aleg.
Un subiect veșnic actual despre lucruri pe care credem ca le cunoaștem, pentru ca ne compun existența: iubire, regrete, așteptari, renunțari, regasiri. Pornit in doua personaje prezentate in oglinda – una care uneori deformeaza realitatea idealizand-o, ca mai apoi sa o arate dezgolita, impudic de directa și patrunzatoare –, romanul se parcurge relativ ușor pentru ca cititorul devine parte a actului artistic, prin simpla raportare la povestea personajelor, una extrem de familiara oricui.
Dupa primele capitole care adancesc analiza psihologica și pregatesc terenul explicațiilor și parcursului ulterior, cartea declanșeaza o multitudine de stari prin alaturarea altor personaje care umplu scena expunandu-și cea mai buna versiune a lor, vocale și totuși, paradoxal, extrem de incapabile sa comunice și sa exprime clar ceea ce iși doresc de la ele sau ceilalți. Relațiile personajelor se cladesc in jurul ideii de timp. Daca Alma pornește adolescenta sa-și cutreiere sufletul și sa ii descopere meandrele, indragostita mai degraba de ea, și de un ideal, decat de Tudor, pe parcurs o regasim dispusa la mici excese și abateri, realista in privința romantismului unei relații și hotarata ca ideea de fericire totala și perpetua este un mit, in timp ce viața este cat se poate de reala. Fiecare zi este o provocare, o incercare de a scapa de dependențe și clișee, o lupta cu ea, cu frica de singuratate și eșec. Fiecare fleac se adauga lucrurilor mari care o vor indeparta de oglinda in care și-a proiectat viața, alegandu-și bataliile, infrangerile și victoriile. A facut orice a crezut ca este necesar ca sa se ințeleaga și accepte, fara a se distruge pe ea sau pe cei dragi. Finalul o gasește așa cum și-o va dori fiecare dintre cititori privindu-se prin propria lui oglinda.
