Scriitorul egiptean Naghib Mahfuz a primit Premiul Nobel pentru literatură în 1988. Cărţile sale sunt traduse în peste patruzeci de limbi.
Făcând parte din seria romanelor istorice ale scriitorului egiptean Naghib Mahfuz, Rhadopis din Nubia este o poveste despre prietenie, trădare, lupta pentru putere şi o iubire care zguduie regatul faraonului Merenra.
Tânărul faraon Merenra se îndrăgosteşte de curtezana Rhadopis, o fată de la ţară ambiţioasă, de o frumuseţe umitoare, devenită curtezana cea mai râvnită din regat, în palatul căreia se reunesc bărbaţii de vază ai Egiptului: artişti, dregători, cărturari, oşteni. Petrecerile ei cu muzică, dans şi dezbateri filosofice au loc seară de seară în timp ce Egiptul este măcinat de tensiuni politice. Marii preoţi, o forţă redutabilă prin influenţa pe care o au asupra cugetelor şi inimilor oamenilor, deţin jumătate din pământurile ţării. Faraonul, recent urcat pe tron, este hotărât să îi înfrunte, să îşi impună autoritatea şi să câştige poporul de partea sa. „Ce folos au cei puternici din ceea ce au dobândit cu forţa? Ce fac cu avuţia cei ce s-au muncit să o obţină? Cu ce s-au ales cei puternici din puterea lor? Nu sunt toate acestea ca praful spulberat de vânt? Puterea poate fi nebunie, înţelepciunea o greşeală şi bogăţia egoism“, spune unul dintre personajele romanului, considerând că arta şi frumuseţea sunt singurele valori care dăinuie. Dar când frumuseţea capătă chip uman, totul se poate nărui.
Rodica Grigore, „Despre Egipt, dragoste şi alţi demoni (Observator cultural, iulie 2012)
