Rodica Ojog-Brașoveanu

Al cincilea roman din seria MINERVA TUTOVAN.În dimineața zilei de 1 ianuarie, inginerul Dan Manu e găsit lângă rafturile bibliotecii, cu un cuțit înfipt între omoplați.Pentru a rezolva crima, Minerva Tutovan trebuie să navigheze printre cei apropiați victimei, toți cu vieți complicate și câteva secrete surprinzătoare: Cora Manu, soția serafică, bătrânul și avarul Jack, tânărul escroc Titel, Georgeta, gospodina prostănacă, eternul îndrăgostit Mihai și restul.Ce scenă mai potrivită pentru a investiga o crimă decât microuniversul unei gospodării în care toate problemele se bagă sub preș?„Ori laie, ori bălaie există doar la coafor. În viață, lucrurile sunt policrome…“Rodica Ojog-Brașoveanu„Ce râs are bărbatul ăsta! Clocotesc în el atâta poftă de viață, atâta robustețe, atâta lumină! Mă întrebam azi‑noapte dacă Șerbănescu ar putea ucide. Iar de dimineață, când își prepara micul dejun, încercam să‑i văd palmele. Eu le am scurte, cu muchia exterioară bombată. Mâini de tip mercurian, mâini capabile să omoare.De câteva zile dorm prost, gândurile cele mai bizare îmi ațâță insomniile. Mi s‑a năzărit deodată că nu sunt singura care dorește moartea lui Dan. Și n‑aș suporta să mi‑o ia altcineva înainte. Ar însemna că totul a fost zadarnic.Cine ar putea s‑o facă? Jack, Titi, Toni? M‑am oprit la Șerbănescu. Nu pentru că ar avea o autentică vocație criminală, ci din cauza eventualului mobil. O iubește pe Cora. O iubeşte cum nu multor femei le‑a fost dat să fie iubite. E de ajuns să te uiți la el ca să‑ți dai seama că ar fi în stare să sărute și urma paşilor ei.“..

Povestea începe la Restaurantul București, unde un grup nespus de ciudat comite niște violențe inexplicabile.În altă parte, un inginer care lucrează la un proiect de importanță națională găsește… o violetă într-o casă de bani la care numai el are acces.Cine era fata agresată în restaurant?Cum a apărut floarea într-un loc secret?Ce legătură există între cele două planuri?Răspunsurile se află în acest roman irezistibil pentru toți iubitorii de suspans.„– Trăiesc un mister. Dacă n-aș fi un tip eminamente realist […], aș zice că în toată afacerea asta s-a strecurat o fantomă. Veniți, vă rog, după mine.Micul salon dădea într-un coridor, la capătul căruia se afla o ușă într-adevăr blindată. Drugi de fier, încuietori complicate, o broască cu cifru. Vasiliu manevră cheile, apoi discul și pătrunseră într-o încăpere pătrată, de circa zece metri pătrați. Fereastra îngustă era zăbrelită cu gratii.Minerva își roti ochii. […] Arătă cu bărbia spre dulapuri:– …Ăăă… șifonierele astea sunt pline cu documente? […]..