Roxana Mihalcea

Cimitirul Vesel de la Săpânța este renumit pentru imaginea crucilor albastre împodobite cu o multitudine de figuri și motive. În egală măsură, își datorează celebritatea versurilor populare scrijelite pe lemn, care dezvăluie, scurt și cuprinzător, traseul vieții celui răposat. Cimitirul a fost deschis în 1935 și a luat forma pe care o cunoaștem prin talentul lui Stan Ioan Pătraș (1908 –1977), al cărui continuator a fost Dumitru Pop Tincu. Cu mult umor și creativitate, amândoi au valorificat spontaneitatea culturii orale care se bazează pe vers și rimă. Meritul incontestabil al lucrării de față constă în adunarea a câtorva sute de epitafuri lizibile de pe crucile de la Săpânța. Textele autoarei îmbogățesc fiecare capitol cu comentarii aprofundate, accesibile publicului contemporan, mai ales celui din mediul urban, mai puțin familiarizat cu riturile vieții rurale de odinioară. Astfel, versurile funerare de la Săpânța capătă un înțeles dincolo de lumea dispărută pe care o evocă, oferindu-le cititorilor informații prețioase despre viața cotidiană a satului...

Povestiri de citit pe nerăsuflateScriitoarea Roxana Mihalcea dă viață cuvintelor într-o asemenea măsură, încât ai senzația că personajele se desprind din carte și pășesc în realitatea ta.În primul rând, Naufragiat este o invitație. Autoarea își provoacă cititorii să investească în lucrurile care îi definesc, care îi bucură. Observațiile Roxanei Mihalcea vin din studiul acerb al caracterelor oamenilor pe care i-a cunoscut de-a lungul timpului. Într-o lume în care toți vor să vorbească, să iasă în față, ea știe să îi asculte atât pe cei din jur, cât și propria voce interioară. Textele sunt rezultatul unui exercițiu de introspecție ordonată și se nasc la întrepătrunderea dintre fermitate și feminitate.Treptat, cartea se transformă într-o sursă de inspirație pentru un nou mod de a privi și a interpreta viața. Uneori, este mai bine să ne oprim și să lăsăm timpul să curgă, fără a forța materializarea aspirațiilor care ne plasează într-un etern „mâine”. Atunci când îți dorești ceva cu tot sufletul, Universul ajută la îndeplinirea dorinței tale. Rândurile Roxanei Mihalcea plantează și idei mai puțin comode, dar atât de utile celui care năzuiește să fie egal cu sine. Viața ne învață că niciodată nu suntem destul de mari, niciodată nu suntem atât de puternici precum credem și că, pentru ceea ce câștigăm de prea tineri, trebuie să plătim, sub o formă sau alta. Nu totul ni se cuvine, nu orice pas făcut înseamnă un merit. Totul este o sumă. Totul este o balanță.„Risipitoare de gânduri frumoase, Roxana te poartă prin scrierile ei cu eleganță și grație.” - Loreta Popa, jurnalist, scriitor, PR Muzeul Național al Literaturii Române..

Era un timp frumos, un timp în care mă întorc mereu cu o nostalgie și cu un suflet atât de plin și de cald, așa cum în momentele vieții de acum o fac prea puțin, prea pe fugă, prea aglomerat, prea nefiresc. De timpul acela și de mâinile bunicilor care ne întindeau un univers în față n-o să mă satur până o să plec și eu să îi regăsesc. Nimic nu se compară cu vremurile alea. Absolut nimic...