Una dintre cele mai nocive si mai analizate emotii in cabinetul de psihoterapie, rusinea nu are o singura forma de exprimare. Ea nu apare izolat, ci e parte componenta a unui melanj de timiditate, anxietate, nesiguranta, frica, umilinta, dar nu numai. De cele mai multe ori, este un sentiment dureros si sensibil, despre care preferam sa nu vorbim, generand astfel tacerea si retragerea in sine pana la paralizie. Saracia, manipularea, cersetoria, statutul de asistat social, abuzurile si umilintele altereaza identitatea si modul in care individul se raporteaza la comunitatea de care apartine. Astfel, nu este doar legitim, ci si necesar sa-i intelegem mai bine originea si modul in care evolueaza, sentimentul de rusine definind intr-o masura foarte mare relatiile sociale si fiind strans legat de stima de sine.
Vincent de Gaulejac sparge cercul tacerii, oferindu-ne instrumentele prin care sa intelegem mai bine multiplele fatete ale rusinii si ne arata ca in spatele acesteia se ascund comori de iubire, sensibilitate si umanitate, care nu reusesc sa se exprime. A intelege, a asculta si a vorbi despre rusine inseamna a ne elibera de o parte din suferinta pe care o provoaca.
