Ruxandra Hurezean scrie cele mai bune reportaje din presa romaneasca a ultimilor ani. Ea nu doar descrie locuri, fapte si oameni, ci distileaza experiente de viata. Dupa ce le citesti, textele ei iti raman in minte si te fac sa reflectezi la tine, la viata ta, la valorile tale. Povestile ei sunt un prilej de reflectie si dezvoltare personala; sunt ferestre catre sufletele noastre. Ea ne invata sa privim altfel o realitate pe care tindem s-o strivim sub utilitarism si rutinele cotidiene; ne face sa descoperim fascinantul, dincolo de banalitatea vietii. - Mircea Miclea  Autoarea acestei carti rezoneaza subtil cu dramele umane, fara patetism si fara tonuri justitiare. Din teren, unde se lasa impregnata de fiorul vietii, jurnalista urca spre carti si documente, pentru a obtine distanta necesara. Deosebita este capacitatea Ruxandrei Hurezean de a impacheta investigatia riguroasa si datele de arhiva sau de istorie orala intr-o relatare fabuloasa, hranita parca de imaginatie. Nimic din ce e sensibil, istoric si uman nu ii este strain. - Brandusa Armanca ..

Germenele acestui volum al Ruxandrei Hurezean se regăsește în articolul publicat în noiembrie 2008, „Trista poveste a ultimilor sași din Transilvania”. Atunci, autoarea i-a luat un interviu unui sas care nu a plecat, deși fiii lui sunt în Germania. Întrebat direct de ce au plecat sașii, acest sas, pe nume Johann Schaas, i-a răspuns cu o fabulă. La sfârșitul fabulei povestite, Johann Schaas îi spune Ruxandrei Hurezean: „Vulpea e istoria, doamnă, istoria care a făcut la ușa sașilor multe dimineți la rând”. Întrebarea naște altă întrebare: de ce nu s-au întors sașii? Peste 300 de comentarii am găsit la acest interviu. Unii au spus că una dintre cele mai mari pierderi pe care a avut-o România a fost plecarea sașilor. Alții au adăugat la sași pe evrei. (Aurora Liiceanu, psiholog și publicist român)Naraţiunile „eroilor” Ruxandrei Hurezean sunt deosebit de interesante, dar ceea ce conferă farmecul deosebit al acestei cărţi este felul în care scriitoarea, stăpânind o limbă literară de mare fineţe, reuşeşte să evoce procesele sufleteşti prin care trec atât cei rămaşi acasă în Transilvania, uneori însinguraţi şi deznădăjduiţi, alteori curajoşi şi plini de iniţiativă, cât şi sentimentele celor plecaţi în Germania unde, deseori, nu se simt acceptaţi şi apreciaţi şi unde au greutăţi de integrare considerabile. Sensibilitatea autoarei de a vibra la unison cu suferinţele şi bucuriile celor pe care îi descrie este poate calitatea supremă a acestei cărţi, prima de acest gen nu numai în spaţiul românesc, dar şi în cel de limbă germană. (Anneli Ute Gabanyi)..

Germenele acestui volum al Ruxandrei Hurezean se regaseste in articolul publicat in noiembrie 2008, „Trista poveste a ultimilor sasi din Transilvania”. Atunci, autoarea i-a luat un interviu unui sas care nu a plecat, desi fiii lui sunt in Germania. Intrebat direct de ce au plecat sasii, acest sas, pe nume Johann Schaas, i-a raspuns cu o fabula. La sfarsitul fabulei povestite, Johann Schaas ii spune Ruxandrei Hurezean: „Vulpea e istoria, doamna, istoria care a facut la usa sasilor multe dimineti la rand.” Intrebarea naste alta intrebare: de ce nu s-au intors sasii? Peste 300 de comentarii am gasit la acest interviu. Unii au spus ca una dintre cele mai mari pierderi pe care a avut-o Romania a fost plecarea sasilor. Altii au adaugat la sasi pe evrei.Aurora Liiceanu* * *Cartea Ruxandrei Hurezean este, e drept, o carte despre sasii din Transilvania, dar, in acelasi timp, este mult mai mult – este o carte tulburator de profunda despre ce inseamna „sa fii acasa” intro lume a globalizarii, in care „patria” este inteleasa ca o comunitate bazata pe traditii si solidaritate umana, in armonie cu pamantul si natura inconjuratoare. Acum cand au plecat nu numai sasii, dar si atatia romani in cautare de lucru si o viata mai buna dincolo de hotarele Romaniei, ducand dorul locurilor natale cu ei, cartea aceasta ne priveste pe toti.Anneli Ute Gabanyi* * *Ruxandra Hurezean a urmat studii de filosofie la Cluj si a lucrat ca jurnalist la mai multe ziare locale si centrale. A condus echipe redactionale, a scris analize politice, reportaje si comentarii, a enervat multa lume. Are cam 25 de ani de razboi cu lumea care nu-i place si tot atatia ani de pace cu oamenii buni. I se spune „pescar de oameni”, dintre cei care stiu mai mult sa dea decat sa primeasca. Are o lipsa cronica de simt mercantil si o caposenie care o face unica. Atunci cand toata lumea o ia la vale, ea o ia la deal. A publicat un volum de proza, „Cetatea”, si unul de reportaje, „Conspiratia oamenilor liberi. Patruzeci de calatorii in cautarea unui drum”. In prezent este senior editor al revistei SINTEZA, revista de cultura si gandire strategica.Fragment din cartea |"Povestea sasilor din Transilvania. Spusa chiar de ei" de Ruxandra Hurezean..