Să fim oameni! Viața și Cuvântul Patriarhului Pavel al Serbiei

Nu avem către cine să ne îndreptăm protestul. Cuvintele s’au isprăvit. Puterile demonice își arată din ce în ce mai des adevărata lor față, fără a se mai strădui să apară în chip de înger de lumină… Vremea este de rugăciune – mai înainte de toate, de rugăciune. Rugăciunea noastră nu este îndreptată către dumnezeii cei mincinoși, croiți după măsura omului căzut și iubitor de sine, ci către Singurul Dumnezeu Viu și Adevărat, Dumnezeu Ziditorul și Mântuitorul tuturor oamenilor, Dumnezeul dragostei. Iar rugăciunea noastră n’o înălțăm doar pentru Neamul nostru, pentru Mucenicii noștri, pentru jertfele noastre cele nevinovate ori pentru sutele de mii de prigoniți ai noștri. Rugăciunea noastră îi cuprinde pe toți cei aflați întru nevoi, toate jertfele, pe toți cei prigoniți, pe toți oamenii – fie prieteni, fie neprieteni, fie știuți ori neștiuți… 
Încă ne mai rugăm și pentru trezirea duhovnicească și pocăința mai-marilor Europei și ai Americii, cei care au hotărât „să sprijine procesul de pace” cu ajutorul armelor ucigătoare ale NATO, pe un pământ sârbesc scăldat în sânge și lacrimi. 
Patriarhul Pavel al Serbiei