La începutul anilor ’60, la Institutul Tehnologic din California a avut loc probabil cel mai spectaculos eveniment din istoria învăţământului de fizică: unul din marii fizicieni ai secolului XX, laureat al Premiului Nobel în 1965, a ţinut un curs introductiv de fizică pentru studenţii din primii ani. Cursul avea să fie tipărit în milioane de exemplare în lumea întreagă, căpătând o notorietate fără egal şi devenind pentru generaţiile de elevi şi studenţi care s-au succedat o superbă iniţiere în studiul fizicii. Fizicianul de la Caltech este Richard P. Feynman, cel ce a introdus diagramele care îi poartă numele şi metoda integralei de drum, dar şi un stil nonconformist, deopotrivă ludic şi pătrunzător, de a face ştiinţă. De la spargerea seifurilor cu documente secrete (pe când lucra la proiectul bombei atomice, în timpul războiului) la contribuţiile sale cruciale în electrodinamica cuantică şi de la cursurile ţinute studenţilor începători la explicarea simplă a dezastrului navetei Challenger, tot ce a făcut Feynman poartă amprenta spiritului său sclipitor şi surprinzător. În timp, a devenit, alături de Einstein, unul dintre cele mai puternice simboluri ale ştiinţei.
„Scopul principal al acestui curs a fost de a trezi interesul studenţilor entuziaşti şi capabili care veneau la Caltech de pe băncile şcolilor medii. Aceştia auzeau o mulţime de lucruri despre cât de interesantă şi captivantă e fizica – teoria relativităţii, mecanica cuantică şi alte teorii moderne.“ (Richard P. FEYNMAN)
