Schita pentru un tablou istoric al progreselor mintii omenesti a fost scrisa in intervalul de cinci luni, cat a stat ascuns in locuinta Doamnei Vernet, in Paris, unde s-a refugiat in momentul in care a aflat ca exista un mandat de arestare pe numele sau. Publicata postum, lucrarea este considerata a fi un testament al Luminilor, cu maretia si limitele lor. Aceasta tentativa de a privi istoria omenirii in totalitatea sa pentru a recunoaste aici manifestarile perfectibilitatii mintii omenesti se incheie cu o evocare extraordinara a viitorului umanitatii, unde entuziasmul filosofului se uneste cu sobrietatea savantului.
„Obisnuinta unei vieti mai sedentare stabilise intre cele doua sexe o egalitate mai mare. Femeile au incetat sa fie considerate simple obiecte folositoare, sclavi mai apropiati de stapan. Barbatul a vazut in ele o companie si a inteles in fine ce anume puteau ele face pentru fericirea lui. Totusi, chiar si in tarile in care au fost mai respectate, in care a fost proscrisa poligamia, nici ratiunea, nici justitia nu au mers pana la o reciprocitate intreaga in indatoriri sau in dreptul de a se desparti sau pana la egalitatea in ce priveste pedepsele pentru infidelitate.”