Scrisoarea Sfantului Luca al Crimeii catre parintele Selafiil
"Intalnirea cu fratia ta mi‑a pricinuit nespusa bucurie intrucat mi‑a aratat ca in aceste vremuri crunte, ateiste, cand cuvantul lui Dumnezeu, desi se cauta a fi inabusit si strivit in piepturile oamenilor, rodeste si aduce roada multa in inimile cele pregatite a‑l primi... Tu trebuie sa cauti sa te apropii de Domnul cat mai mult prin rugaciune si prin osteneli. Tine‑ti pravila pe care o ai - data de duhovnic - si incearca sa‑L simti pe Dumnezeu. Fa orice ca sa traiesti in El si El sa traiasca in tine, sa‑L asezi in inima ta. Inima sa ti se inmoaie la atingerea harului in fiece clipa cand te gandesti la cat de mult te iubeste Domnul si cat te‑a ferit de moarte. Nu numai de moartea trupului, ci mai cu seama de moartea sufletului, pazindu‑te de necuratiile si nenorocirile aduse de demoni in mintile oamenilor... Preadulcele Iisus sa‑ti fie necontenit in ganduri - limanul la care te intorci iarasi si iarasi... Pe Preasfanta Lui Maica, de asemenea, nu pregeta a o chema in ajutor si a‑i pomeni numele la necaz si nu numai. Mergi pe drumul acesta cu curaj, cu mult curaj. Daruieste‑ti inima Domnului, si El va picura in ea toate vitaminele si toata energia de care ai nevoie pentru a nu te prabusi. Niciodata sa nu‑ti para greu. Curaj, curaj, iubite frate, privirea sus si vei vedea pe Domnul cand vei plange, cand Il vei cauta infrigurat, cand vei sangera poate, Il vei vedea pe El cum iti intinde cununile Sale cu mina‑I iubitoare si mangaietoare..."
