Aceasta carte a aparut pentru prima oara in 1946 si cuprinde mai multe articole publicate de René Guénon in revistele Le Voile d'Isis si Etudes Traditionnelles intre 1932 si al Doilea Razboi Mondial. Tema abordata este „calea initiatica” drept tel al existentei umane din punct de vedere traditional.
Asa cum a explicat pe larg si in alte lucrari ale sale – Omul si devenirea sa dupa Vedanta, Simbolismul crucii, Starile multiple ale fiintei – René Guénon foloseste conceptul de traditie pentru a numi „ceea ce este transmis”, ceea ce ajunge la noi printr-un gen de cunoas-tere care nu este rationala, ci revelata, si care se refera la Principiul unic, la ceea ce este esential, la Dumnezeu in ultima instanta.
Pentru ca o fiinta sa poata fi initiata, trebuie sa indeplineasca mai multe conditii: sa aiba o predispozitie naturala care o califica; sa se ralieze la o organizatie traditionala care are o filiatie neintrerupta; sa treaca anumite teste sau incercari; sa primeasca transmisia unei influente spirituale.
Odata primita initierea, ea nu mai poate fi respinsa: initiatul nu se poate sustrage din organizatia din care face parte dandu-si demisia, cum ar face daca ar fi vorba despre o grupare profana. Influenta spirituala pe care a primit-o il insoteste mereu de acum inainte, fiind ca o „a doua nastere”.
Prin analiza clara si pertinenta, autorul ofera o imagine justa a ceea inseamna in mod traditional o initiere, ajutandu-ne sa o distingem de tentativele de imitatie periculoase care deja incepusera sa invadeze domeniul spiritualitatii in timpul vietii lui Guénon, si in zilele noastre cu atat mai mult.
