„[…] Spre deosebire de parimii, care condensează învățăturile din viața popoarelor, exprimările aforistice din această lucrare, mai grave sau voit sprințare, dau seama de modul în care am văzut eu lumea și societatea de-a lungul anilor: elogiază ce am considerat pozitiv și denunță răul ce-și face loc în societate și în fiecare din noi. M-am referit în principal la elevi, profesori, școală, instituții de învățământ superior, pentru că acesta a fost mediul în care mi-am petrecut cei mai frumoși ani din viață. Am evaluat moravurile și năravurile pe care le-am observat la oamenii de rând și la oamenii care au ieșit din rânduri, la politicieni.
I-am privit cu simpatie și pe cei inteligenți, și pe „inteligenții asimptomatici”. Manifest toleranță zero față de corupție și față de cei care se consideră mai presus de lege. Nu sunt moralist decât în limitele bunului simț: nu-i nimeni drac și nimeni sfânt. Suntem și pulbere de stele, și lut cleios urât mirositor. Educația ne purifică. Apropiindu-mă de „stația terminus”, nu mi-am ascuns gândurile despre vârstele omului, despre popasul bătrâneții și despre finalul inevitabil, pe care îl privesc cu seninătate. Rămânem în amintirea celor care ne-au iubit. Nu putem spera mai mult.” -(Septimiu Chelcea)
