Centrele istorice din Roma, Dubrovnik, Havana sau Salvador da Bahia, vestigiile orașelor Teba, Persepolis, Angkor sau Machu Picchu, piețele din Orient sau monumentele budiste indiene din Sanchi, dar și vulcanii din Kamceatka, Marea Barieră de Corali sau Parcul Național Virunga din Congo cu gorilele sale rare – iată doar câteva dintre siturile culturale și naturale aflate sub protecția UNESCO ca parte integrantă a Patrimoniului Mondial.
În 1972 a fost adoptat, la Paris, la Convenția Internațională privind Protecția Patrimoniului Mondial Cultural și Natural, un plan pentru monumentele culturale și naturale, de valoare extraordinară aflate în pericol, pentru ca salvarea de la distrugere și conservarea lor să devină o preocupare a întregii umanități. Centre istorice ale orașelor, monumente arhitectonice deosebite, vestigii antice, culturi avansate dispărute, sanctuare, monumente industriale, parcuri și grădini, situri culturale și opere de artă preistorice aparțin Patrimoniului Mondial UNESCO alături de formațiuni geologice, parcuri naționale și rezervații maritime, peisaje și habitate naturale, specii de plante și animale amenințate cu extincția.
A 40-a Conferință a Comitetului UNESCO pentru Patrimoniul Mondial de la Istanbul, 10 și 17 iulie 2016, a inclus alte 21 de noi situri în Lista Patrimoniului Mondial. Apar pentru prima oară în listă statul Antigua și Barbuda din Marea Caraibilor cu șantierul naval Nelson’s Dockyard și Statele Federate ale Microneziei cu situl arheologic Nan Madol. Lista Patrimoniului Mondial ajunge astfel la 1 052 de obiective din 165 de state. Dintre acestea 814 aparțin patrimoniului cultural, 203 celui natural și alte 35 atât patrimoniului cultural cât și celui natural.
