Oamenii veneau la sfântul Paisie, și vin și acum la mormantul sau, pentru că este un sfânt al vremurilor noastre, pe care credincioșîi îl simt aproape. Dintotdeauna relatările despre viețile sfinților sunt o întărire duhovnicească în viață Bisericii, căci reprezintă un model de viață demn de urmat de către toți, și un îndemn la adancire în modul creștin de existența. Toate viețile sfinților sunt bune și de folos pentru credincioși, de la cele petrecute în vremurile de prigoană ale Imperiului Român până în zilele noastre. Dar sfințîi care ne sunt contemporani și trăiesc în aceste vremuri tulburi sunt de și mai mare folos, deoarece pot să ne îndrume în condițiile specifice ale vieții de azi. Căci cineva care este lângă noi, trăiește printre noi, este un exemplu direct pentru fiecare în parte, poate fi întrebat și ne poate da sfaturi, are un impact mult mai puternic.
Sfințîi care trăiesc în vremea noastră sunt proba sigură că Dumnezeu nu ne-a părăsit, are grijă de noi în continuare, ne trimite modele de viețuire că sprijin pentru viață noastră duhovnicească. Ei sunt dovadă că Duhul lui Dumnezeu mai poate încă să coboare printre noi, că noi încă mai putem să găsim modele despre cum să trăim o viață creștinească. Din toate mărturiile pe care le avem despre Sfântul Paisie, cel mai mult răzbate simplitatea să, dragostea pe care a avut-o pentru oameni, grijă de a le fi mereu în preajma, de a-i ajută în nevoile lor. Nu era nimic sofisticat la el, nu te simțeai intimidat, așa cum ai adesea senzația în preajma unor oameni de seama, care sunt cinstiți de semenii lor. Din contra, cei care îl vizitau simțeau o ușurare și o bucurie în preajma lui. Arată o dragoste fără excepție pentru toți cei care îl vizitau.
Această a fost harismă pe care a primit-o el din porunca de sus: "te vei lasă pe ține și te vei ocupă de lume." Părintele Paisie și-a dedicat viață mangaierii celor care îl vizitau, punându-i mereu pe ceilalți oameni mai presus de nevoile sale. Îi primea la chilia să chiar obosit fiind și slăbit, după nopți de priveghere, sau bolnav grav, pe patul de spital. Oamenii veneau la el pentru că simțeau că primesc un ajutor real, că necazurile lor sunt auzite și că li se răspunde. "Impresionant era nu cum venea lumea la el, ci modul în care pleca având un alt chip." Într-adevăr, întâlnirea cu Sfântul Paisie putea fi transfiguratoare, oamenii se simțeau alinați, își găseau liniștea dar și rezolvarea problemelor lor.
Sfântul Paisie a fost un om al timpului nostru, iar acțiunea lui principala a fost aceea de a se ruga pentru oameni, de a se pune în slujba lor, și nu de a răspunde problemelor la modă, care-i preocupau pe oameni la un moment dat. Ni se vorbește în carte, la un moment dat, de o întâlnire între părintele Paisie și părintele Porfirie, un alt mare sfânt contemporan cu noi. Așteptarea celor care știau despre această întrevedere era să afle, din convorbirea celor doi, ceva despre venirea antihristului, despre 666, sau că ei să discute subiecte bisericești care-i frământau atunci pe greci, cum era excluderea a 12 episcopi din sinod. Spre surprinderea celor care au vorbit cu părintele Paisie, asemenea subiecte nu au fost abordate. Cei doi sfinți s-au întâlnit și s-au rugat împreună, au spus rugăciunea lui Hristos, și asta a fost tot. Pentru noi, care suntem atât de preocupați de problemele marcante ale zilei, poate fi o dezamăgire. Dar, dacă stăm să judecăm drept, primi o lecție valoroasă aici, înțelegem că ceea ce trebuie să facem este să ne rugăm, să luptăm cu propriile patimi, să încercăm să fim mai buni cu oamenii din jurul nostru, iar nu să rezolvăm probleme naționale și mondiale care, atunci când ne pasionează intens, ne pot duce la multe rătăciri. Chiar dacă au rămas anumite profețîi pe care le-ar fi rostit părintele Paisie, părerea transmisă în carte este că trebuie să le luăm cu multă rezervă. Să căutăm mai întâi o viață duhovnicească, să nu ne preocupe atât de mult problemele care îi înfierbântă pe oameni, și unde, fără să ne dăm seama, venim cu patimile noastre.
"Oameni de toate vârstele îi cereau sfaturile sale înțelepte, ravneau să îl întâlnească și să vorbească cu Gheronda. Oameni îndurerați și loviți de soarta își găseau adăpost și alinare în cuvintele sale pline de înțeles.” Această a fost menirea pe care sfântul Paisie a avut-o printre noi, de a sfătui, a îndrumă, de a alina durerile, de a oferi adăpost. Este sfântul zilelor noastre, pentru că ne actualizează învățăturile Evangheliei pentru timpurile pe care le trăim, le face potrivite cu sensibilitatea noastră.
Dumnezeu nu își părăsește poporul sau, iar cea mai bună dovadă este că ne dezvăluie noi sfinți, cum sunt Paisie, Porfirie și alții, că sprijin pentru oameni în viață lor duhovnicească.