Când intră Hristos în inimă, patimile se nimicesc. Nu poți nici să ocărăști, nici să urăști, nici să te răzbuni, nici, nici, nici... Unde să‑și afle loc ura, împotrivirea, judecarea aproapelui, egoismul, angoasele, depresiile? Domnește Hristos. Și dorul arzător după lumina cea neînserată.Atunci când nu trăiești cu Hristos, își fac loc melancolia, tristețea, strâmtorarea; nu trăiești cum se cade.Iubirea lui Dumnezeu pe toate le preface, transformă, sfințește, îndreaptă, schimbă, preschimbă.* * *Hristos este viața, izvorul vieții, al bucuriei, al luminii celei adevărate, totul. Cine‑L iubește pe Hristos și pe ceilalți trăiește cu adevărat. Viața fără Hristos este moarte, iad, nu viață. Iadul este neiubirea. Viața – Hristos. Iubirea – viața lui Hristos. Ori vei fi în viață, ori în moarte. De tine depinde ce vei alege.Sfântul Porfirie Kavsokalyvitul..

Asemenea unui mare luceafăr de dimineață și purtător al unor harisme mai presus de fire, Cuviosul Porfirie rămâne farul duhovnicesc prealuminat și locașul cel înmiresmat al Sfântului Duh care va îndruma peste timp nenumărate generații viitoare.Călăuză, sfetnic, dascăl și păstor nerătăcit al miilor de suflete de oameni săraci și bogați, celebri și neștiuți, educați și neștiutori de carte, Sfântul Porfirie călătorea în timp și în spațiu, învingând toate legile fizicii.Reducând la zero distanțele, ajungea la cealaltă margine a planetei, în adâncurile mării, în străfundurile pământului, în abisul celest, în nemărginirea spațiului cosmic… pretutindeni! Și vedea totul, fără să‑i rămână nimic ascuns… Sub insuflarea Sfântului Duh „alerga” în viitor și prezicea, conștient de răspunderea sa, cele ce aveau să vină, iar scopul său nu era altul decât zidirea sufletelor în Hristos.Ca un bun păstor preschimba sufletele omenești și le aducea la pocăință, spre a le călăuzi la Hristos, atingea și vindeca, făcea de la distanță semnul crucii și tămăduia, înălța o rugăciune și ea se împlinea. Cu puține cuvinte, aprindea flacăra dumnezeiască în inimile oamenilor. Nu certa, ci îmboldea tainic, însuflețea, trezea dragostea de Dumnezeu.Sfântul Porfirie s‑a născut la 7 fe­bruarie 1906 în insula Évvia.La vârsta de 12 ani a plecat fără știrea nimănui în Sfântul Munte, pe care a fost silit să‑l părăsească șapte ani mai târziu, din pricina sănătății precare.În 1926, la vârsta de 20 de ani, a fost hirotonit preot. În 1940, în preajma celui de‑al Doilea Război Mondial, se stabilește în Atena, slujind ca preot și duhovnic la paraclisul Policlinicii din Atena.În vara lui 1979 se stabilește la Milesi, unde va înălța o mănăstire.Va reveni în Sfântul Munte, prima sa dragoste duhovnicească, abia spre sfârșitul vieții, când va avea să treacă la cele veșnice pe 2 decembrie 1991, în ziua prăznuirii Prorocului Avacum (după calendarul nou) și a Prorocului Avdie (după calendarul aghiorit). Asemenea unui alt profet, este prăznuit și el cu puțin înainte de Crăciun...

„Când pătrundem în lumea duhovnicească, trăim în Hristos, zburăm! Atunci simțim mari bucurii și ne învrednicim de frumoase trăiri duhovnicești. Atunci încet‑încet devenim robi ai binelui, robi ai lui Hristos. Și când devii rob al binelui, nu poți vorbi de rău, nu poți urî, nu poți minți. Nu poți nici dacă ai vrea. Acesta este lucrul sfânt și frumos, care ve­­­se­lește și izbăvește sufletul de orice rău: strădania de a ne uni cu Hristos, de a‑L iubi pe Hristos, de a‑L dori pe Hristos, de a trăi în Hristos, asemenea Apostolului Pavel care spune: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.” Sfântul Porfirie Kavsokalyvitul „E cu neputință de înțeles și de prins în cuvinte ceea ce a dăruit lumii un om precum părintele Porfirie. Un om care vede lumea în lumină și întru iubirea lui Dumnezeu revărsate peste toți. Un om integru și optimist, în pofida vârstei sale, un om iubitor și smerit. Un om care este cu adevărat om: un sfânt.” † Irineu, Mitropolit de Kydonia și Apokoronas ..