Siddhartha Mukherjee

Istorisind povesti remarcabile cu oameni de stiinta, medici si pacienti salvati de munca lor, Cantecul celulei este a treia carte in care Siddhartha Mukherjee exploreaza ce inseamna sa fii om.  Spre sfarsitul anilor 1600, un distins erudit englez, Robert Hooke, si un excentric negustor olandez de postavuri, Antonie van Leeuwenhoek, privesc prin microscoapele lor artizanale si descopera ca organismele vii complexe sunt ansambluri de unitati minuscule, autonome, care se autoregleaza. Fiecare parte din corpurile noastre este construita din aceste caramizi. Hooke le-a botezat celule. Descoperirea celulelor - si regandirea corpului uman ca un ecosistem celular - anunta nasterea unui nou tip de medicina, bazat pe manipularile terapeutice ale celulelor. Boli de o mare diversitate, de la cancer la COVID, pot fi, toate, privite ca rezultate ale functionarii anormale a sistemelor celulare, dar si ca tinte ale terapiilor celulare. In Cantecul celulei, Mukherjee povesteste cum au fost descoperite celulele si in ce fel biologia celulara conduce la crearea de tratamente novatoare si de oameni noi. Scrisa cu antren, cartea de fata ofera o panorama vie, condimentata cu propria experienta a lui Mukherjee de cercetator, medic si cititor pasionat.Moisil a sprijinit realizarea primelor calculatoare românești, contribuind la instalarea primului calculator de construcție românească în 1957 la Institutul de Fizică Atomică. În aceeași perioadă Moisil a avut și inițiativa importantă de a crea un Centru de Calcul la Universitatea din București. Astfel, Universitatea din București a devenit una dintre primele zece universități din lume care aveau un centru de calcul...

O carte-eveniment, al cărei autor a fost distins cu Premiul PulitzerPovestea uneia dintre cele mai puternice și mai primejdioase idei din lumea științei se adresează publicului larg și tuturor specialiștilor dornici să descopere modul în care genetica a transformat definitiv domeniile biologiei și medicinei. Gena este codul tainic care alcătuiește și definește ființa umană. În Europa medievală, arborii genealogici erau adesea creați pentru a inventaria strămoșii și descendenții familiilor nobile. Ulterior, erau utilizați pentru a emite pretenții privind noblețea și proprietatea sau pentru a iniția aranjamente matrimoniale. Așadar, inițial termenul „genă” a fost folosit în sensul genealogiei sau descendenței, iar conotația lui modernă, de unitate a informației ereditare, a apărut multe secole mai târziu, în 1909. Din perspectiva cercetătorilor care au pornit în descifrarea secretelor sale, gena umană poate fi considerată un fel de „Sfânt Graal”. Genetica își trage rădăcinile dintr-o obscură mănăstire augustină din Republica Cehă de astăzi. Călugărul Gregor Mendel devenise obsedat de ideea existenței unei unități a eredității, iar primele sale experimente, datând din perioada 1850-1870, au identificat particulele invizibile de informație ca fiind purtătoare ale datelor ereditare. După ce a fost ignorată timp de patru decenii, lucrarea lui Mendel din 1865 a transformat apoi radical biologia. Parcurgând această călătorie fascinantă, vei descoperi experimente, cazuri și întâmplări șocante care au marcat istoria geneticii. De asemenea, vei afla detalii extraordinare despre activitatea personalităților-cheie ale acestui domeniu, de la Mendel și Charles Darwin la Francis Crick, James Watson și Rosalind Franklin. Cazul „Hongerwinter” (iarna foametei) este unul dintre exemplele reprezentative pentru modul în care funcționează memoria genetică. Torturată și însângerată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Olanda s-a transformat treptat într-o patrie a foamei. Disperați, înfrigurați și înfometați, oamenii scoteau bulbii lalelelor din grădini, mâncau tulpini și rădăcini de plante. Au ajuns apoi să mănânce coji de mesteacăn, frunze și iarbă, iar aportul alimentar a scăzut la doar patru sute de calorii pe zi – echivalentul a trei cartofi. Foametea a făcut ravagii până în 1945. Zeci de mii de bărbați, femei și copii au murit de malnutriție; milioane au supraviețuit. Copiii care au trecut prin Hongerwinter aveau să sufere ulterior de boli cronice: depresie, anxietate, boli de inimă, boli ale gingiilor, osteoporoză sau diabet. Chiar faimoasa actriță Audrey Hepburn, întruchiparea fragilității feminine, s-a numărat printre supraviețuitori și a fost afectată de o serie de boli cronice pentru tot restul vieții ei. În anii ’80 însă, a apărut un model mult mai ciudat: când copiii născuți de femeile gravide în timpul foametei au crescut, ei prezentau o rată de obezitate și de boli ale inimii mult mai mari decât rata generațiilor precedente. Dar cel mai ciudat rezultat al studiului Hongerwinter urma să fie relevat peste încă o generație. În anii ’90, când nepoții femeilor și bărbaților expuși la foamete au fost studiați, și ei prezentau rate mai mari de obezitate și boli de inimă, iar unele dintre aceste probleme de sănătate sunt încă în curs de evaluare. Schimbările genetice rezultate în urma perioadei de foamete acută le-au fost transmise și nepoților. Unul sau mai mulți factori ereditari trebuie să se fi imprimat în genomurile oamenilor malnutriți, traversând cel puțin două generații și determinându-i să facă alegerile alimentare care să îi ferească de suferința bunicilor. Autorul menține standardele academice inerente unei lucrări cu o asemenea tematică, dar apelează și acum la același stil fermecător, ușor accesibil, care a transformat lucrarea sa anterioară, Împăratul tuturor bolilor, într-un bestseller internațional distins cu Premiul Pulitzer. ..

Împăratul tuturor bolilor este o biografie a cancerului – excepţională şi profund umană – de la primele sale atestări documentare cu mii de ani în urmă până la bătăliile eroice ale secolului XX, menite să-l trateze, să-l stăpânească şi să-l cucerească printr-o nouă şi deplină înţelegere a esenţei sale. Medic, cercetător şi scriitor multiplu premiat, Siddhartha Mukherjee studiază cancerul cu precizia specialistului în biologie celulară, prin perspectiva istoricului şi cu pasiunea biografului. Rezultatul este o cronică elocventă şi uimitor de lucidă a unei maladii care face victime de mai bine de 5 000 de ani.Povestea cancerului este povestea inteligenţei omului, a curajului, optimismului şi a perseverenţei sale, după cum este şi cea a orgoliului, a paternalismului şi a ipotezelor greşite. Mukherjee relatează secole de descoperiri, obstacole, victorii şi decese văzute prin ochii medicilor dinaintea lui, care au luptat cu un adversar infinit mai ingenios decât ei şi pe care, cu trei decenii în urmă, credeau că l-au înfrânt printr-un război total. Cartea se citeşte ca un thriller în care personajul principal este cancerul.Începând cu regina persană Atossa, al cărei sclav grec i-a tăiat sânul canceros, până în secolul al XIX-lea, bolnavii care au fost supuşi unor procedee de radio- sau chimioterapie primitive, până la pacienta cu leucemie a lui Mukherjee, Carla, Împăratul tuturor bolilor vorbeşte despre oameni care au acceptat regimuri draconice pentru a supravieţui şi pentru a ne face pe noi să înţelegem secretele acestei maladii clasice.Emoţionantă, stimulantă şi surprinzătoare, Împăratul tuturor bolilor oferă o privire fascinantă asupra tratamentelor viitoare ale cancerului. Este o carte lămuritoare, care aduce speranţă celor care se străduiesc să dezbrace cancerul de haina lui de mister. Siddhartha Mukherjee este specialist în oncologie medicală şi cercetător. Este profesor la Universitatea Columbia şi face parte din personalul Centrului medical al Universităţii Columbia. A studiat şi absolvit medicina la Universitatea Stanford, la Universitatea Oxford şi la Facultatea de Medicină de la Harvard.Pentru Împăratul tuturor bolilor, Siddhartha Mukherjee a câştigat, în 2011, premiul Pulitzer. ..