Apreciată la vremea ei pentru angajamentul şi talentul de a media între culturi, Regina Elisabeta a României (1843-1916) este considerată până în zilele noastre drept una dintre cele mai importante mediatoare ale literaturii şi culturii româneşti în spaţiul de limbă germană de la sfârşitul secolului al XIX-lea.Prin apariţia sa neconvenţională ca scriitoare, sub pseudonimul literar Carmen Sylva, angajată în propăşirea dinastiei române, prima regină a României, Elisabeta, a demonstrat în faţa publicului semnificaţia modernă a „profesiei“ de soţie de monarh, un exemplu pe care succesoarea sa, Regina Maria a României îl va desăvârşi. „Regina şi eu urmăm două căi diferite, dar idealul nostru este acelaşi.“ Regele Carol I al României „În ciuda atitudinii mele critice din tinereţe, astăzi îmi dau seama că am învăţat multe de la regina poetă. A fost un strălucitor model de amabilitate, de maniere perfecte şi de generozitate. (...) A fost o mare personalitate, şi odată cu ea o întreagă epocă s-a sfârşit. A fost o figură unică – Carmen Sylva: regina poetă.“ Regina Maria a României..

Istoria monarhiei din Romania si a celor patru regi ai ei ar fi incompleta fara povestea consoartelor regale, care, prin carisma, energia si atitudinea din momentele tragice ale destinului lor, par mai fascinante decat augustii lor soti. Dintre cele patru regine, indeosebi primele doua, Regina Elisabeta (Carmen Sylva) si Regina Maria, au iesit in evidenta la vremea lor prin aparitia carismatica, devenind populare si castigand notorietate in intreaga lume, gratie talentului literar in serviciul Coroanei Romaniei. In literatura si arta, cele doua regine s-au influentat reciproc, si-au dat direct sau indirect impulsuri noi si, in ciuda tuturor diferentelor de gust, varsta si formare artistica, indeosebi activitatea de scriitoare a fost ceea ce le-a unit si le-a remarcat in strainatate ca regine scriitoare ale Romaniei - un fenomen romanesc de exceptie prin care Regina Elisabeta (Carmen Sylva) si Regina Maria raman in memoria culturii. Volumul de fata este o aducere aminte despre primele doua regine ale Romaniei, Elisabeta (Carmen Sylva) si Maria, ca scriitoare. Aceasta prima antologie a scrierilor celor doua regine contine, in prima parte, o privire de ansamblu asupra relatiei dintre ele prin oglinda textelor lor epistolare si memorialistice; in a doua parte, reuneste texte din opera reginelor care releva asemanari tematice abordate in stiluri diferite, precum si o anumita evolutie de la prima regina scriitoare, Elisabeta (Carmen Sylva), la a doua re­gina, Maria, prin modul de abordare a motivelor si temelor romanesti in po­vestirile lor fantastice, in basmele pentru copii si in eseuri. O trasatura comuna evidenta reiese din textele celor doua regine-scriitoare ale Romaniei: scrisul ca un mod de viata...

Tata iubit si cel mai credincios prieten. Corespondenta Regelui Carol I cu tatal sau, Principele Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen (1866 - 1881)Principele Karl Anton de Hohenzollern a sprijinit nazuintele fiului sau in toate privintele si cu toate mijloacele personale, financiare si diplomatice care ii stateau la indemana: a pledat pentru cauza Romaniei si a tanarului domnitor Carol I la curtile regale si imperiale europene, i-a inlesnit casatoria cu printesa Elisabeta de Wied in 1869, l-a sfatuit pe domnitor in toate chestiunile de tact diplomatic atat in politica interna, cat si in cea externa, si privind relatiile cu Marile Puteri, i-a trimis secretari pentru administratia casei domnitoare, l-a informat si ajutat in achizitii de ordin militar, a contribuit financiar la cheltuielile personale si familiale ale domnitorului. Principele Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen (1811-1885) este unul dintre cei mai importanti membri din ramura svabeasca a renumitei dinastii Hohenzollern, careia ii apartin regii Prusiei (cel mai cunoscut dintre ei fiind Friedrich al II-lea al Prusiei, numit "cel Mare") si cei trei imparati ai Germaniei.In scrisorile principelui Karl Anton catre fiul sau, viitorul rege Carol I, predomina subiectele politice si militare. Pe plan politic, tatal este preocupat sa desluseasca cat mai bine si sa-si informeze fiul despre climatul politic din Europa, la curtile regale si imperiale, la fel si opinia publica, reflectata in ziarele vremii, in legatura cu situatia Romaniei, pe atunci un stat vasal al Imperiului Otoman. Carol primise tronul Romaniei cu intentia de a face din Romania un stat suveran si un regat, iar pentru indeplinirea acestui "proiect de tara" i-au trebuit 15 ani de pregatire a tarii, de diferite strategii si tactici politice si militare, si pe campul de lupta, si mai ales de multiple stradanii pe plan diplomatic. In toti acesti ani, tatal si-a sprijinit fiul cu sfaturi si informatii, cu ajutor diplomatic, dar si cu mijloace financiare. In primii ani de domnie Carol I s-a preocupat de dezvoltarea institutiilor statului si a infrastructurii necesare pentru a dobandi suveranitatea si pentru a garanta in viitor stabilitatea economica, politica si culturala a tarii. Dialogul epistolar este si o marturie a dorului dintre tata si fiu: pe de o parte, tatal, care bolnav fiind, nu mai poate face o calatorie atat de lunga, si pe de alta parte, fiul, care incearca sa isi consoleze tatal, explicand in repetate randuri motivele amanarii revenirii lui, pana la destainuirea istovirii sufletesti din cauza neputintei de a-si revedea tatal timp indelungat. In cei 19 ani ai corespondentei dintre tata si fiu (1866-1885, anul mortii tatalui), Carol reuseste sa isi revada tatal de numai sase ori. Corespondenta Regelui Carol I cu tatal sau este si o marturie despre capacitatea de sacrificiu a suveranului pentru implinirea acestui "proiect de tara" care pentru el a insemnat o misiune pe viata. Corespondenta este si o marturie asupra vietii sufletesti a suveranului, a omului din spatele coroanei, prea putin cunoscut, care in tatal sau a avut un parinte, un sfatuitor politic si un prieten...